Contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995. Interesul de a solicita nulitatea absolută a acestora. Interdicţia de înstrăinare stabilită de prevederile art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995
| Comentarii |
|
Existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care foştilor proprietari tabulari li s-a respins cererea pentru constatarea preluării abuzive de către stat a imobilelor naţionalizate nu poate determina lipsa interesului într-o nouă acţiune prin care se solicită constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de stat cu foştii chiriaşi, mai ales în condiţiile intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Interdicţia de înstrăinare către chiriaşi a imobilelor pe care le deţin cu acest titlu, stabilită de dispoziţiile art 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, este operantă în condiţiile în care pârâţii chiriaşi au edificat şi înscris în cartea funciară, înainte de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pentru imobilele în litigiu, o construcţie cu destinaţia de locuinţă, chiar dacă aceasta nu era pe deplin funcţională, lipsind anumite utilităţi şi finisaje.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5449 din 6 octombrie 2004, în P.R. nr. 3/2005, p. 36
Prin acţiune, P.I. şi alţii au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 12102 din 25 februarie 1997 şi nr. 12651 din 4 aprilie 1997, prin care RA U. Timişoara a vândut chiriaşilor MA şi M.M.D. locuinţele pc care le deţineau într-un imobil situat în Timişoara.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt foştii proprietari tabulari ai imobilului, care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, iar contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (6) şi art. 11 din Legea nr. 112/1995.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 6632 din 25 aprilie 2001, a respins acţiunea ca fiind lipsită de interes, reţinând că reclamanţii (cărora, printr-o hotărâre anterioară, definitivă şi irevocabilă, li s-a respins cererea prin care au solicitat să se constate că imobilul în litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului) nu au justificat, la data exercitării dreptului la acţiune, un interes legitim, personal, direct şi actual, în condiţiile în care imobilul nu mai poate intra în patrimoniul acestora.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Tribunalul Timiş, Secţia civilă, prin decizia nr. 2506/A din 19 octombrie 2001, care a anulat sentinţa şi, rejudecând cauza în fond, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii şi-au justificat interesul, ca urmare a notificării adresate Consiliului Local al Municipiului Timişoara, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar pârâţii, la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, se aflau în situaţia prevăzută de art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, fiind exceptaţi de la posibilitatea cumpărării locuinţei pe care o ocupau cu contract de închiriere.
Hotărârea instanţei de apel a fost confirmată prin decizia nr. 383 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia civilă, care, cu aceeaşi motivare, a respins recursurile declarate de pârâţi.
împotriva ultimelor două hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (în vigoare la data pronunţării hotărârilor atacate), susţinându-se că instanţele au reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, întrucât existenţa unei construcţii neterminate, edificate pe un teren proprietate personală a pârâţilor, nu putea reprezenta, în sensul legii, un impediment la cumpărarea locuinţei deţinute în calitate de chiriaş.
Recursul în anulare este nefondat.
Reclamanţii sunt foştii proprietari tabulari ai imobilului în litigiu, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 923 din 1 februarie 1977 a fostului Consiliul Popular al judeţului Timiş, emisă în baza Decretului nr. 223/1974. Prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată anterior naşterii prezentului litigiu (sentinţa civilă nr. 15803 din 23 noiembrie 1999 a Judecătoriei Timişoara), a fost respinsă cererea reclamanţilor de a se constata că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului şi a se restabili situaţia anterioară de C.F.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanţii au dobândit, însă, calitatea de persoane îndreptăţite, în înţelesul art. 3 alin. (1) lit. a) din acest act normativ şi, respectiv, vocaţia de a întreprinde noi demersuri în vederea restituirii imobilului preluat în mod abuziv. Or, acţiunea în constatarea nulităţii celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de RA U. Timişoara cu pârâţii M.A. şi M.M.D. a fost introdusă după intrarea în vigoare a legii, interesul reclamanţilor fiind justificat de vocaţia la retrocedarea proprietăţii, în virtutea căreia au şi notificat Consiliul Local al Municipiului Timişoara, cerând restituirea în natură a imobilului.
De altfel, ca urmare a notificării, Primarul Municipiului Timişoara, prin dispoziţia nr. 12 din 6 ianuarie 2003, emisă înainte de exercitarea recursului în anulare, a restituit imobilul reclamanţilor, care si-au reintabulat dreptul de proprietate.
în mod corect au reţinut instanţele, prin hotărârile atacate, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, potrivit cărora sunt exceptaţi de la cumpărarea locuinţelor chiriaşii
care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.
Astfel, din actele cauzei rezultă că, în baza autorizaţiei nr. 55 din 22 martie 1993, emise de Primăria Municipiului Timişoara, pârâţii au edificat un imobil compus din parter şi două etaje, cu o suprafaţă utilă de 170 mp, prin adresa nr. T.H. 396991 din 22 aprilie 1996, Consiliul Local al Municipiului Timişoara atestând existenţa construcţiei cu destinaţie de locuinţă şi cabinet medical. Ulterior edificării şi, respectiv, intabulării acestui imobil, pârâţii au încheiat cu RA U. Timişoara contractele de vânzare-cumpărare nr. 12102 din 25 februarie 1997 şi nr. 12651 din 4 aprilie 1997, având ca obiect spaţiile pe care le deţineau în calitate de chiriaşi.
împrejurarea că, la data încheierii celor două contracte, construcţia edificată de pârâţi nu era perfect funcţională, ca urmare a lipsei unor utilităţi şi finisaje, nu este de natură să facă inoperabile dispoziţiile art. 9 alin. (6) din Legea 112/1995, textul sancţionând - fără a face niciun fel de distincţie — chiriaşii titulari de contract, care au dobândit sau înstrăinat o locuinţă proprietate personală în localitatea de domiciliu.
Cu această motivare, a fost respins recursul în anulare.
| ← Contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.... | Antecontract de vânzare-cumpărare. Inoperabilita- tea... → |
|---|
