Convenţie de credit. Eroare-obstacol. Lipsa consimţământului
| Comentarii |
|
Din ansamblul probator administrat reiese că reclamanţii au fost induşi în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară, aceştia crezând că semnează un act de garanţie materială pentru calitatea de angajat, iar nu acte de garanţie imobiliară pentru creditul luat de societate. Această situaţie determină o falsă reprezentare a realităţii în ceea ce priveşte natura actului juridic încheiat, având drept consecinţă lipsa totală a consimţământului ca urmare a erorii obstacol.
I.C.C.J., Secţia comercială, decizia nr. 1844 din 17 martie 2005, în B.C. nr. 1/2006, p. 27
Reclamanţii S.L., C.A., S.V., C.Gh., B.G., B.C. au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de credit din 19 decembrie 1996, radierea ipotecilor instituite prin actele de garanţie imobiliară.
Ulterior, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, cerând şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de garanţie imobiliară încheiate în favoarea B., Sucursala Suceava, pentru creditul contractat de SC L.C. SRL Suceava.
Prin sentinţa comercială nr. 316 din 6 aprilie 2001, pronunţată de Tribunalul Suceava, Secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de credit din 20 decembrie 1996, în ceea ce priveşte clauza constituirii garanţiei imobiliare a creditului de către reclamanţi şi a actelor de garanţie imobiliară, s-a dispus radierea ipotecilor instituite prin actele de garanţie imobiliară şi s-a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au fost induşi în eroare de pârâta O.G. cu privire la natura juridică a
actelor încheiate de reclamanţi, aceştia crezând că încheie acte de garanţie materială pentru eventualele prejudicii ce le-ar produce societăţii în calitate de gestionari, când, de fapt, aceştia au semnat acte de garanţie imobiliară în favoarea B., Sucursala Suceava, pentru rambursarea în termen a creditului primit de SC L.C. SRL Suceava, ceea ce echivalează cu lipsa consimţământului, fapt ce duce la nulitatea absolută a actelor de garanţie imobiliară.
împotriva sentinţei, B., Sucursala Suceava, a formulat apel, criticând sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-a reţinut corect situaţia de fapt şi probele administrate au fost interpretate greşit, cu privire la anularea contractelor de garanţie imobiliară.
Prin decizia nr. 420 din 27 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia comercială şi de contencios administrativ, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
în primul motiv de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de fond a dispus şi cu privire la valabilitatea contractului de credit, deşi acest lucru nu s-a cerut, motiv încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin acţiune, reclamanţii au solicitat în primul capăt de cerere constatarea nulităţii absolute a contractului de credit din 20 decembrie 1996.
Precizarea depusă ulterior de recurenţi la instanţa de fond privea în mod expres al doilea capăt de cerere din acţiune, având ca obiect radierea ipotecilor constituite prin actele de garanţie imobiliară, solicitându-se constatarea nulităţii absolute a actelor de garanţie imobiliară.
Prin sentinţă, s-a dispus şi asupra contractului de credit, care a format obiectul acţiunii iniţiale a reclamanţilor, şi instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
în al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de fond şi apel nu s-a pronunţat cu privire la toate probele administrate din care rezulta că reclamanţii nu au fost induşi în eroare de pârâtă, consimţământul reclamanţilor cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară fiind legal şi valabil exprimat.
Nici această critică nu este fondată.
în pronunţarea soluţiilor, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au avut în vedere totalitatea probelor administrate în cauză şi au reţinut, în mod corect, că reclamanţii au fost induşi în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii actelor de garanţie imobiliară, aceştia crezând că semnează un act de garanţie materială pentru calitatea de angajat la SC L.C. SRL, iar nu acte de garanţie imobiliară pentru creditul luat de societate de la B., fapt ce a echivalat cu lipsa consimţământului care, potrivit art. 948 C. civ., atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Faţă de aceste considerente, în cauză nu subzistă niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a modifica sau casa decizia recurată.
în consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Clauză penală. Nedeterminarea cuantumului penalităţilor | Gaj. Neremiterea lucrului gajat. Consecinţe → |
|---|
