Condiţiile rezoiuţiunii. Neexecutare suficient de importantă. Aprecierea probelor
| Comentarii |
|
1. Potrivit dispoziţiilor art 1020 C. civ., care reglementează dreptul comun în materie de rezoluţiune/reziliere, condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părţi nu îşi îndeplineşte angajamentul, iar conform prevederilor art. 1021 C. civ., în acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.
Rezoluţiunea reprezintă o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia. Pentru admisibilitatea rezoiuţiunii judiciare este necesară îndeplinirea anumitor cerinţe: 1. una dintre părţi să nu îşi fi executat obligaţiile care îi revin potrivit convenţiei; 2. neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia; 3. debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege.
Rezoluţiunea unei convenţii nu se poate pronunţa dacă neexecutarea de către una dintre părţile contractante a obligaţiei sale se datorează şi unei culpe concurente a celeilalte părţi, determinată fie de neîndeplinirea propriilor îndatoriri contractuale,fie de formularea unor pretenţii care exced cadrului contractual stabilit iniţial prin voinţa comună a părţilor.
Totodată, pentru â se dispune rezoluţiunea, se impune ca neexe-cutarea obligaţiei, chiar parţială, să fi fost considerată esenţială la încheierea contractului, instanţa judecătorească are întotdeauna un drept de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parţială justifică desfiinţarea convenţiei.
2. Din declaraţiile martorilor propuşi de către reclamanţii-pârâţi, creditori ai întreţinerii, reiese că singurele informaţii pe care le deţin referitoare la executarea sau nu a unei obligaţii de întreţinere de către pârâta-reclamantă, debitoare a întreţinerii, sunt furnizate tot de către reclamanţii-pârâţi înşişi, fără a fi luat cunoştinţă personal de acestea. De asemenea, aspectele relatate sunt cu caracter general, iar unele situaţii semnalate în susţinerea neexecutării contractului sunt derizorii, insuficiente pentru a determina sancţiunea rezoluţiunii.
Pe de altă parte, martorii propuşi de către debitoarea întreţinerii, ale căror declaraţii se coroborează între ele, au arătat că ştiu de la creditorii întreţinerii, au perceput personal sau din alte surse decât partea care i-a propus, că aceştia erau mulţumiţi de relaţia cu între-ţinătoarea, că reclamanta întreţinută, a fost dusă la spital de pârâta debitoare, că reclamanţii, creditori ai întreţinerii, plecau cu sacoşe de la cârciuma unde lucrează pârâta debitoare, că aceasta din urmă le achiziţiona medicamente primilor, îi ajuta cu bani pentru lumină, întreţinere, mergeau la cumpărături împreună, astfel încât nu se poate reţine neexecutarea convenţiei şi nu se poate dispune rezoluţiunea judiciară.
Trib. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 792 din 2 aprilie 2010,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 18.09.2008, sub nr. 8375/4/2008, reclamanţii S.S. şi S.C. au chemat în judecată pârâta O. (fostă D.) P., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la 15.09.2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentul şi terenul aferent menţionat în contract.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin contractul de întreţinere autentificat la B.N.P. S.B. la 15.09.2006 i-au transmis pârâtei în deplină proprietate şi posesie apartamentul lor, compus dintr-o cameră de locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil care, prin natura şi destinaţia lor, sunt în folosinţă comună, şi dreptul de folosinţă pe durata existenţei construcţiei asupra cotei-părţi din teren aferentă, cu rezerva dreptului de uzufruct viager asupra apartamentului.
Arată reclamanţii că, după perfectarea contractului de întreţinere, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat, nu i-a ajutat când au fost bolnavi, nu le-a cumpărat medicamentele necesare, le-a asigurat hrană doar de câteva ori, nu a achitat toate cheltuielile, de un an nu a venit nici să-i vadă, fiind astfel nevoiţi să apeleze la vecini sau la alte persoane care nu aveau nicio obligaţie faţă de aceştia.
învederează reclamanţii că în primăvara anului 2008 au introdus o acţiune în justiţie pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere, însă au renunţat la judecată ca urmare a rugăminţilor pârâtei, aceasta pro-miţându-le că va îndeplini obligaţiile conform contractului, după care pârâta nu le-a dat niciun ban şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin contract.
în drept, reclamanţii au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1020-1021 C. civ.
în întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă, aceasta învederează că prin sentinţa civilă de divorţ nr. 3420/19.04.1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul civil nr. 2406/1999, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a dispus revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, O.
Arată pârâta că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, a făcut chiar exces, fapt recunoscut de reclamanţi, însă atitudinea acestora a fost oscilantă în sensul că, fără motiv, au dorit să stea tot timpul în preajma lor, chemau în mod nejustificat asistenţa socială, a mers de nenumărate ori cu aceştia la spital, le-a dus mâncare, a vorbit cu medicii, le-a asigurat permanent toate cele necesare vieţii, însă erau tot timpul nemulţumiţi.
Cu caracter de cerere reconvenţională, pârâta-reclamantă a solicitat instanţei ca în măsura în care va aprecia întemeiată acţiunea reclamanţilor, să dispună prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa obligarea reclamanţilor-pârâţi să-i plătească suma totală de 15.000 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie, pretenţii reprezentând: taxe notariale achitate pentru perfectarea contractului de întreţinere, în valoare de 2490 lei; chitanţa de la medic în sumă de 200 lei; impozitul pe clădire în valoare de 140 lei; cablu televizor RCS -462 lei pe anul 2007 şi 2008; frigiderul Arctic cumpărat special pentru reclamanţi (nou) în valoare de 960 lei -care se află şi în prezent în posesia reclamanţilor; alimente, lumină, întreţinere, medicamente, îmbrăcăminte, încălţăminte, pe o perioadă de 18 luni, în valoare aproximativă de 10.748 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 3688/22.05.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 8375/4/2008, s-a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii-pârâţi S.S. şi S.C. şi pârâta-reclamantă O. (fostă D.) P.; s-a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată. Cheltuielile procesuale avansate de către stat, 223,13 lei reprezentând ajutorul public de care au beneficiat reclamanţii, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform contractului de întreţinere autentificat la 15.09.2006 la B.N.P. S.B., reclamanţii-pârâţi S.S. şi S.C. au transmis către pârâta-reclamantă O. (fostă D.) P. dreptul de proprietate şi posesie privind apartamentul 126, identificat cu număr cadastral provizoriu 7/126, înscris în Cartea funciară, situat în Bucureşti, str. C., (...), sector 4, compus dintr-o cameră de locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil, care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa comună, şi dreptul de folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, asupra cotei-părţi de teren aferente apartamentului, în suprafaţă de 5,09 mp, reclamanţii-pârâţi rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului.
Părţile au convenit că preţul acestei transmisiuni îl constituie întreţinerea pe care să le-o acorde pârâta-reclamantă pe tot restul vieţii şi care constă în: hrană, îmbrăcăminte, medicamente, cheltuieli aferente întreţinerii (consum energie electrică, întreţinerea la asociaţie etc.), impozitul pentru apartament şi să se ocupe de cele necesare la decesul lor, conform datinilor şi obiceiurilor locului, cu menţiunea că valoarea întreţinerii trebuie să fie serioasă şi determinată în condiţiile art. 1303 C. civ.
S-a reţinut din declaraţiile martorului B.R., propus de reclamanţi, vecin al reclamanţilor, că în urmă cu circa 2 ani reclamanta i-a spus că este nemulţumită de întreţinerea prestată de pârâtă, fără să-i spună ceva concret, s-a plâns spre exemplu că a promis să le aducă mâncare gătită, carne şi le-a dat salam. Cunoaşte martorul că sunt plătite la zi cotele de întreţinere pentru garsonieră, de către reclamant.
Martorul G.I., propus de reclamanţi, a relatat că îi cunoaşte pe reclamanţi din anul 1999, soţia sa este rudă îndepărtată a reclamantului, a aflat anul trecut de la reclamanţi despre contractul de întreţinere care face obiectul litigiului, când s-au plâns că pârâta nu îi vizitează, nu îi îngrijeşte, nu le cumpără medicamentele necesare. Din ianuarie 2008, a precizat martorul că i-a ajutat pe reclamanţi, le-a adus mâncare atât pregătită de soţia sa, cât şi rece, le-a spălat uneori rufele, i-a dus la spital atunci când au avut nevoie. în luna mai 2008, fiica sa, în vârstă de 21 de ani, a locuit în garsoniera reclamanţilor pentru a-i ajuta. A mai precizat martorul că în locuinţa reclamanţilor este ordine, reclamanta se ocupă de curăţenie.
Martorul P.D., audiat la propunerea pârâtei, vecin al reclamanţilor, a relatat că a discutat cu reclamanţii şi i-au spus că sunt foarte mulţumiţi de relaţia cu pârâta, a văzut când reclamanta, fiind accidentată, a fost dusă la spital de către pârâtă. în anul 2007, la rugămintea pârâtei şi pe cheltuiala acesteia, a efectuat verificări la instalaţia sanitară din locuinţa reclamanţilor, după care a înlocuit vasul WC şi rezervorul. A mai precizat martorul că pârâta are un local (cârciumă) în apropierea blocului în care locuiesc reclamanţii, unde i-a întâlnit pe reclamanţi care plecau de acolo cu sacoşe. Cunoaşte martorul, de la vecini, că pârâta le cumpără medicamente reclamanţilor.
Martorul C.G.M. a declarat că l-a văzut deseori pe pârât în localul pe care îl deţine pârâta, consuma băuturi alcoolice, moderat, din discuţiile purtate cu reclamantul a aflat că pârâta îi ajută cu bani pentru a plăti întreţinerea locuinţei, curentul electric, mergeau împreună la cumpărături şi era mulţumit de ajutorul dat de pârâtă. Relatează martorul că a fost de faţă când pârâta i-a cumpărat reclamantului un cojoc de la un vânzător ambulant. A constatat martorul că din toamna anului 2008 nu l-a mai văzut pe reclamant în localul pârâtei.
Prin răspunsurile la interogatoriul propus de reclamanţi, pârâta a mărturisit că a încheiat contractul de întreţinere la rugămintea reclamanţilor, a executat obligaţiile pe care şi le-a asumat de la data încheierii contractului şi până în anul 2008, când reclamanţii au chemat-o în judecată pentru desfiinţarea contractului şi chiar în continuare, i-a ajutat pe reclamanţi de câte ori au avut nevoie, le-a cumpărat în fiecare lună medicamentele prescrise de medic, a achitat întreţinerea la bloc, lumina, le cumpăra alimente o dată pe lună şi ori de câte ori aveau nevoie. Reclamanta a declarat că îi vizita pe reclamanţi cel puţin de două ori pe săptămână, iar reclamantul mergea zilnic la localul acesteia, a cumpărat un frigider nou pentru reclamanţi, deoarece în frigiderul vechi pe care îl aveau se strica mâncarea.
Din probele administrate a rezultat că, la momentul încheierii contractului, reclamanţii cunoşteau posibilităţile de întreţinere de care dispunea pârâta, situaţia a fost acceptată de aceştia, care au beneficiat de întreţinere din partea pârâtei mai mult de 2 ani, până la un moment dat când şi-au schimbat atitudinea, au refuzat să mai primească întreţinerea, solicitând rezoluţiunea contractului.
Nemulţumirea reclamanţilor privind faptul că pârâta nu achită personal facturile privind consumul de curent electric sunt neîntemeiate faţă de faptul că astfel au procedat de la încheierea contractului, iar până în prezent reclamanţii nu au adus la cunoştinţa pârâtei aceste nemulţumiri.
în privinţa reparaţiilor necesare în apartament, instanţa a reţinut din declaraţiile martorilor că reclamanţii au avut sprijinul pârâtei în această problemă, până la un moment dat când reclamanţii au început să beneficieze de ajutorul material şi moral al familiei martorului G.I. şi de atunci nu i-au mai cerut pârâtei sprijin. Faţă de împrejurările în care era acordat de către pârâtă sprijinul până la intervenţia familiei martorului în preajma reclamanţilor, schimbarea comportamentului reclamanţilor în raport cu pârâta se apreciază ca un refuz de a primi întreţinerea.
în speţă, obligaţia de întreţinere a fost executată, refuzul reclamanţilor de a solicita şi de a primi întreţinere de la pârâtă nu este un argument pentru susţinerea cererii de rezoluţiune a contractului de întreţinere.
Având în vedere că reclamanţii, creditori ai obligaţiei de întreţinere, şi-au schimbat conduita, refuzând să mai primească întreţinere, neexecutarea nu poate fi imputată pârâtei, de unde rezultă că nu există temei pentru a desfiinţa contractul în baza prevederilor art. 1020 C. civ., astfel încât instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Sub aspectul cererii reconvenţionale, ca efect al rezoluţiunii pentru neexecutare, valoarea întreţinerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului, nu trebuie restituită.
în ceea ce priveşte impozitele plătite de debitorul întreţinerii, în caz de rezoluţiune ele trebuie restituite de creditor, deoarece el dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului cu efect retroactiv, iar impozitele sunt sarcini ale proprietăţii.
Ca o consecinţă a respingerii ca neîntemeiată a cererii de rezoluţiune a contractului de întreţinere, instanţa a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
împotriva sentinţei civile sus-menţionate, au formulat recurs reclamanţii-pârâţi S.S. şi S.C.
In motivarea recursului lor, recurenţii susţin în principal următoarele aspecte:
în cazul martorului B.R., instanţa nu a reţinut faptul că acesta a declarat că în 2 ani nu a văzut-o niciodată pe pârâta-reclamantă venind la ei în vizită sau aducându-le mâncare, lucru foarte important, care demonstrează că pârâta O. a minţit la interogatoriu şi, atunci când a fost întrebată cât de des îi vizitează, pârâta a răspuns că îi vizitează cel puţin de 2 ori pe săptămână; deci pârâta este contrazisă de martor, care le este vecin, şi ar fi fost imposibil ca în 2 ani să nu o vadă niciodată dacă venea să îi viziteze sau să aibă grija de ei, aşa cum susţine pârâta.
în ceea ce îl priveşte pe martorul G.I., instanţa din nou a reţinut „ceea ce a crezut de cuviinţă", deoarece martorul a declarat că i-a ajutat pentru că erau în nevoie din cauza pârâtei, care nu îi ajuta.
Instanţa a interpretat în mod eronat cele declarate de martor, în sensul că ei ar fi refuzat ajutorul pârâtei în favoarea ajutorului acestui martor, care astfel şi-ar fi schimbat comportamentul faţă de pârâtă, lucru fals, pentru că acest om i-a ajutat din milă, din cauza pârâtei care nu se mai interesa deloc de ei şi sunt bolnavi. De asemenea, instanţa a reţinut din declaraţia martorului că a adus-o pe fiica sa o lună de zile să locuiască cu ei, deoarece aveau nevoie de ajutor şi nu pentru că erau bolnavi (aşa cum a declarat martorul), instanţa lăsând să se înţeleagă şi chiar interpretând că ar fi fost influenţaţi de acest om şi că astfel ar fi refuzat ajutorul pârâtei, lucru fals, pentru că şi pârâta a recunoscut la interogatoriu că niciodată, atunci când îi mai ajuta, ei nu au refuzat nimic de la ea.
în ceea ce priveşte răspunsurile la interogatoriile care le-au fost luate, de asemenea instanţa a omis ce era foarte important, de exemplu: ei au precizat că au fost nevoiţi să meargă deseori la pârâta O. pentru a-i cere să-şi respecte obligaţiile şi cereau uneori bani de la ea pentru întreţinere, iar apoi din cauza bolii nu au mai mers, iar ea nu s-a mai interesat deloc de ei.
Instanţa în mod greşit a reţinut că între ei ar fi fost o înţelegere, ca să meargă Ia pârâtă pentru a primi bani şi că apoi nu au mai vrut, nu pentru că starea de sănătate nu le mai permitea, aşa cum au declarat ei.
Niciodată nu au încheiat vreo înţelegere cu pârâta de acest gen (înţelegere care oricum trebuia să fie menţionată în contract), mai ales din cauza bolii (nicio altă persoană în vârstă şi bolnavă ca şi ei n-ar încheia un astfel de contract, împovărându-se cu mai multe griji, drumuri pe la întreţinător-debitor etc.), iar, pe de altă parte, se ştie că acest tip de contract se execută la domiciliul creditorului, şi nu al debitorului.
Se poate observa clar din probatoriu că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile în mod continuu, succesiv şi la domiciliul creditorilor şi a fost de rea-credinţă de la început, dar ei au tot tolerat-o o perioadă de timp, crezând că-şi va schimba în bine atitudinea faţă de ei şi îi va îngriji.
De asemenea, se mai poate observa că pârâta O.P. a fost de rea-credinţă şi după deschiderea acestui litigiu (din primăvara anului 2008), pentru că, dacă până atunci uneori le mai cumpăra câte o pâine, 1 kg de zahăr sau de ulei, de atunci ea nu s-a mai interesat de ei în niciun fel, deşi, conform legii, era obligată să le acorde întreţinere şi în această perioadă de 1 an şi jumătate de la începerea litigiului, ceea ce ea nu a făcut (poate demonstra cu martori).
In drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, prin decizia civilă nr. 792/02.04.2010, a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1020 C. civ., care reglementează dreptul comun în materie de rezoluţiune/reziliere, condiţia rezolutorie este sub-înţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său, iar conform prevederilor art. 1021 C. civ., în acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.
Rezoluţiunea reprezintă o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia. Pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare se cer a fi îndeplinite anumite cerinţe: 1. una dintre părţi să nu îşi fi executat obligaţiile care îi revin potrivit convenţiei; 2. neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia; 3. debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege.
Rezoluţiunea unei convenţii nu se poate pronunţa dacă neexecutarea de către pârât a obligaţiei sale se datorează şi unei culpe concurente a reclamantului, determinată fie de neîndeplinirea propriilor îndatoriri contractuale, fie de formularea unor pretenţii care exced cadrului contractual stabilit iniţial prin voinţa comună a părţilor.
Totodată, pentru a se dispune rezoluţiunea, se impune ca neexecutarea obligaţiei, chiar parţială, să fi fost considerată esenţială la încheierea contractului. Instanţa judecătorească are întotdeauna un drept de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parţială justifică desfiinţarea convenţiei.
Se reţine că în cauză părţile au încheiat contractul de întreţinere autentificat la 15.09.2006 la B.N.P. S.B., prin care recurenţii-reclamanţi-pârâţi S.S. şi S.C. au transmis către intimata-pârâtă-reclamantă O. (fostă D.) P., dreptul de proprietate şi posesie privind apartamentul nr. 126, identificat cu număr cadastral provizoriu 7/126, înscris în Cartea funciară, situat în Bucureşti, str. C. (...), compus dintr-o cameră de locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa comună şi dreptul de folosinţă, pe durata existenţei construcţiei asupra cotei-părţi de teren aferentă apartamentului, în suprafaţă de 5,09 mp, reclamanţii-pârâţi rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului.
Părţile au convenit că preţul acestei transmisiuni îl constituie întreţinerea pe care să le-o acorde pârâta-reclamantă pe tot restul vieţii şi care constă în: hrană, îmbrăcăminte, medicamente, cheltuielile aferente întreţinerii (consum energie electrică, întreţinerea la asociaţie etc.), impozitul pentru apartament şi să se ocupe de cele necesare la decesul lor, conform datinilor şi obiceiurilor locului, cu menţiunea că valoarea întreţinerii trebuie să fie serioasă şi determinată în condiţiile art. 1303 C. civ.
In cauza dedusă judecăţii, apreciază instanţa că nu sunt îndeplinite cerinţele rezoluţiunii judiciare, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine, pe baza probelor administrate în cauză, o neexecutare a obligaţiilor contractuale de către pârâta-reclamantă.
Astfel, în ceea ce îi priveşte pe martorii propuşi de către reclamanţii-pârâţi şi audiaţi de prima instanţă, din declaraţiile acestora reiese că singurele informaţii pe care le deţin referitoare la executarea sau nu a unei obligaţii de întreţinere de către pârâta-reclamantă sunt furnizate tot de către reclamanţii-pârâţi înşişi, fără a fi luat cunoştinţă personal de acestea. De asemenea, aspectele relatate sunt cu caracter general (reclamanta era nemulţumită de întreţinerea prestată, dar nu a spus martorului ceva concret, respectiv reclamanţii erau nemulţumiţi de relaţia cu pârâta). Totodată, unele situaţii semnalate în susţinerea neexecutării contractului (faptul că pârâta-reclamantă a promis că le aduce carne şi le-a adus salam) sunt derizorii, insuficiente pentru a determina sancţiunea rezo-luţiunii, iar, pe de altă parte, chiar martorii recurenţilor au relatat unele aspecte ce se interpretează în favoarea părţii adverse (faptul că recurenţii aveau cheltuielile de întreţinere achitate lunar, că reclamanţii aveau mâncare de câte ori au fost vizitaţi de martor).
Pe de altă parte, martorii propuşi de către intimata-pârâtă-reclamantă, ale căror declaraţii se coroborează între ele, au arătat că ştiu de la reclamanţii-pârâţi, au perceput personal sau din alte surse decât partea care i-a propus, că reclamanţii erau mulţumiţi de relaţia cu pârâta, că recla-manta-pârâtă a fost dusă la spital de pârâta-reclamantă, că recurenţii plecau cu sacoşe de la cârciuma unde lucrează intimata, că aceasta din urmă le cumpăra medicamente primilor, îi ajuta cu bani pentru lumină, întreţinere, mergeau la cumpărături împreună.
Aceste aspecte se coroborează şi cu răspunsurile reclamanţilor-pârâţi la interogatorii, din care reiese că reclamanta-pârâtă le-a cumpărat un frigider, mergea cu ei o dată pe lună la magazin şi le cumpăra alimente, le-a schimbat instalaţia sanitară şi vasul de la WC, le-a cumpărat îmbrăcăminte. Există contraziceri în răspunsurile la interogatoriu ale reclamanţilor-pârâţi; astfel, reclamanta-pârâtă a susţinut că atunci când a fost chemată pârâta-reclamantă, a mers cu reclamanta la doctor, iar din răspunsul la întrebarea 5 reiese că a fost chemată o singură dată, în timp ce reclamantul-pârât arată că intimata a dus-o pe soţia sa la spital de trei ori - întrebarea nr. 1. De asemenea, din răspunsul reclam an tului-pârât la interogatoriu - nr. 3 - reiese formularea din partea recurenţilor a unor pretenţii care exced cadrului contractual stabilit iniţial prin voinţa comună a părţilor (s-a susţinut că, de fapt, cheltuielile de întreţinere erau achitate de intimată numai dacă veneau recurenţii să ia banii, existând luni când acesta nu a venit), fără a se putea aprecia vreo culpă a intimatei.
Faţă de aceste considerente şi în raport de probele administrate în cauză, constată instanţa că nu se poate reţine o neexecutare suficient de importantă a obligaţiei de întreţinere, care să fie imputabilă pârâtei-reclamante, astfel încât, nefiind îndeplinite cerinţele rezoluţiunii judiciare, în mod temeinic prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată.
| ← Neexecutarea obligaţiei de întreţinere. Punerea în întârziere | Gravitatea neexecutării. Consecinţe în ceea ce priveşte... → |
|---|
