Dolul. Imposibilitatea invocării acestuia cu privire la clauze nemenţionate în contract. Contract de vânzare-cumpărare. Vicierea consimţământului
| Comentarii |
|
Dolul presupune utilizarea de către una din părţile contractante a unor mijloace viclene, în lipsa cărora cealaltă parte n-ar fi contractat.
Aceasta înseamnă că părţile au consimţit la încheierea contractului, cu clauzele astfel cum au fost menţionate în contract, numai că cel puţin una din părţi nu a exprimat un consimţământ valabil.
Nu se poate pune problema exercitării unor manopere dolosive pentru încheierea unui contract cu alte clauze decât cele menţionate în cuprinsul actului întocmit de părţi, deoarece dolul trebuie să vizeze actul încheiat propriu-zis şi a cărui anulare se cere, iar în ceea ce priveşte dovada clauzei nemenţionate în contract, aceasta nu poate fi făcută prin martori, conform dispoziţiilor art. 1191 alin. 2 din Codul civil.
(Decizia nr. 3015 din 6 noiembrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată la 15.12.1998, reclamanţii M.C. şi M.C.R.C. au chemat-o în judecată pe pârâta R.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M.C. şi M.A., în calitate de vânzători, şi R.I., în calitate de cumpărătoare, autentificat sub nr. 21504 din 4.10.1993 de notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 11809 din 20.06.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între părţile contractante s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu' privire la un apartament, situat în Bucureşti, sectorul 1, şi că vânzătorii şi-au rezervat dreptul de abitaţie viageră asupra întregului apartament. în cauză nu s-a făcut dovada că părţile s-ar fi înţeles cu privire la vreo obligaţie de întreţinere din partea pârâtei, dovadă care s-ar fi putut face numai în condiţiile art. 1191 alin. 2 şi ale art. 1197 din Codul civil.
De asemenea, instanţa a constatat neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia contractul are un preţ lezionar, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 951, art. 1157 şi următoarele din Codul civil.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 97 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că nu s-a făcut nici o dovadă pe aspectul vicierii consimţământului vânzătorilor şi că proba cu martori în contra unui înscris autentic, pentru a se dovedi clauza de întreţinere, este inadmisibilă.
Cu privire la preţ, tribunalul a reţinut că, aşa cum a arătat şi prima instanţă, acesta este lăsat la libera negociere a părţilor şi că, în plus, la nivelul anului 1993, suma de 100.000 lei nu era o sumă modică.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii, susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi printr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 11 din Codul de procedură civilă.
în dezvoltarea motivelor invocate, recurenţii arată că au făcut dovada, prin probele administrate - acte, interogatoriul pârâtei şi martori -, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare consimţământul vânzătorilor a fost dat prin eroare şi dol, fiind astfel afectată validitatea convenţiei.
Astfel, la data întocmirii actului, o primă clauză era aceea ca vânzătorii să-şi rezerve un drept de abitaţie asupra întregului apartament, iar o altă clauză era aceea privind acordarea întreţinerii pe tot timpul vieţii, clauză care, în final, nu a mai apărut în contract.
în opinia recurenţilor, manoperele dolosive ale pârâtei sunt evidente, aceasta fiind vecină cu vânzătorii şi acordându-le întreţinere atât înainte de încheierea actului, cât şi o scurtă perioadă după aceea.
De asemenea, arată recurenţii, încheierea contractului a fost rezultatul erorii asupra substanţei contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la motivarea tribunalului, în sensul că reclamanţii "nu au făcut dovada incapacităţii de a contesta", recurenţii susţin că s-au aflat în situaţia prevăzută de art. 1198 din Codul civil, când creditorului nu i-a fost cu putinţă de a-şi procura o dovadă scrisă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1203 din Codul civil.
Curtea a considerat că recursul este nefondat şi l-a respins, pentru considerentele expuse în continuare.
în acţiunea introductivă, reclamanţii-recurenţi au invocat două cauze de anulabilitate, respectiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, şi anume: încheierea contractului prin manopere dolosive din partea pârâtei-cumpărătoare, şi preţul neserios al vânzării.
în ceea ce priveşte manoperele dolosive, reclamanţii au susţinut că acestea au constat în promisiunile mincinoase ale pârâtei, în sensul că le va acorda întreţinere vânzătorilor M.C. şi M.A. - ulterior decedată şi având ca moştenitor pe reclamantul M.C.R.C. - pe tot timpul vieţii.
Dolul presupune utilizarea de către una din părţile contractante a unor mijloace viclene, în lipsa cărora cealaltă parte n-ar fi contractat (art. 960 din Codul civil).
Aceasta înseamnă că toate părţile au consimţit la încheierea contractului, cu clauzele astfel cum au fost menţionate în contract, numai că cel puţin una din părţi nu a exprimat un consimţământ valabil.
Ceea ce susţin însă reclamanţii este că ei şi-ar fi dat consimţământul pentru încheierea contractului în alte condiţii decât cele menţionate în cuprinsul actului, în sensul că au încheiat un contract de vânzare-cumpărare care cuprindea, pe lângă clauza abitaţiei viagere, şi pe cea a prestării întreţinerii de către cumpărătoare.
Prin urmare, nu se poate pune problema exercitării unor manopere dolosive pentru încheierea unui contract cu alte clauze decât cele menţionate în cuprinsul actului întocmit de părţi, deoarece dolul trebuie să vizeze actul încheiat propriu-zis şi a cărui anulare se cere, iar în ceea ce priveşte dovada clauzei nemenţionate în contract, în mod corectau reţinut instanţele, faţă de dispoziţiile art. 1191 alin. 2 din Codul civil, că aceasta nu putea fi făcută prin martori. De asemenea, în condiţiile în care părţile au încheiat contractul în formă scrisă, nu se poate primi susţinerea reclamanţilor, în sensul că părţile nu şi-au putut procura o dovadă scrisă cu privire la una din clauzele contractului, în condiţiile art. 1198 din Codul civil.
Pe de altă parte, este de observat că, în condiţiile în care reclamanţii ar fi dovedit, aşa cum pretind, existenţa în contract a clauzei privind întreţinerea, nerespectarea acesteia nu ar fi putut atrage anularea contractului, aşa cum au solicitat, ci, eventual, rezoluţiunea acestuia.
în căile de atac exercitate de reclamanţi, aceştia invocă o cauză nouă de anulare a contractului, respectiv error in substantiem, ce nu poate fi analizată de instanţă, conform art. 294 din Codul de procedură civilă, reprezentând o cerere nouă.
în ceea ce priveşte pretinsele manopere dolosive utilizate de pârâtă, în lipsa cărora vânzătorii nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în condiţiile unui preţ mai mare, nu s-a administrat nici o probă concludentă pe acest aspect, declaraţiile martorilor propuşi de reclamantă cuprinzând doar relaţii referitoare la împrejurări ulterioare încheierii contractului, cunoscute de martori de la reclamanţi, iar nu în mod nemijlocit.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente şi pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, astfel încât, în baza art. 312 din Codul de procedură civilă, a menţinut-o şi a respins recursul ca nefondat.
| ← Domeniul public de interes local. Autoritatea competentă să... | Creanţă având ca obiect o sumă de bani. Devalorizare... → |
|---|
