Fond funciar. Drept de proprietate. Procedura de constituire, conform Legii nr. 18/1991. Competenţa instanţei de judecată
| Comentarii |
|
în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, republicată, instanţa de judecată poate fi învestită numai cu plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene prin care a fost soluţionată contestaţia asupra măsurilor stabilite de comisia locală (art. 53).
în condiţiile în care nu s-a formulat contestaţie împotriva soluţiei comisiei locale, ci s-a solicitat constituirea dreptului de proprietate direct comisiei judeţene, nu se poate solicita instanţei obligarea comisiei judeţene să emită decizia de recunoaştere a dreptului de proprietate.
(Decizia nr. 1261 din 27 aprilie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8884/1998, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, reclamanţii'Z.G., Z.P., B.D., B.M., M.E., A.A., I.C., L.L., L.L., M.D.M., B.E., B.A. şi A.L. au chemat în judecată Comisia municipiului Bucureşti de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să emită decizia de recunoaştere a dreptului de proprietate în conformitate cu Legea nr. 42/1990 şi Legea nr. 18/1991 asupra terenului în suprafaţă de 93.000 mp, situat în Bucureşti.
La termenul din 4.06.1999, au fost introduşi în cauză, în calitate de pârâţi, la solicitarea reclamanţilor, Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1.
Judecătoria Sectorului 1, prin Sentinţa civilă nr. 3906/2000, a respins acţiunea, cu motivarea că reclamanţii nu au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate la consiliul local, conform Legii nr. 18/1991, suprafeţele disponibile nu au fost suficiente nici pentru reconstituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, iar o parte din terenul ce face obiectul litigiului (cca. 12.000 mp) este revendicat de foştii proprietari.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de reclamanţi, potrivit Deciziei civile nr. 118/A din 5.01.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a lil-a civilă, în considerentele căreia instanţa de apel reţine şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, persoanelor care fac parte din categoria apelanţilor li se poate constitui dreptul de proprietate doar asupra terenurilor arabile extravilane, în timp ce terenul în cauză este situat în intravilan şi, potrivit art. 36 din Legea fondului funciar, poate fi pretins şi în prezent de foştii proprietari.
împotriva deciziei au declarat recurs apelanţii-reclamanţi, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în raport de cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
în dezvoltarea cazului de casare menţionat, recurenţii susţin că dispoziţiile art. 15 alin. (5) şi art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, au fost greşit interpretate, primul text făcând referire la terenuri în "echivalent arabil", fără vreo distincţie între cele din extravilan sau intravilan, iar terenul în litigiu constituie un teren arabil, conform expertizei efectuate în primă instanţă.
Se mai susţine că există "indicii clare", în sensul că terenul nu a aparţinut nici unei persoane fizice, neputând fi revendicat, iar art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, nu este aplicabil în cauză, întrucât vizează terenurile expropriate şi nu pe cele care au fost proprietatea cooperativelor agricole de producţie.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente, ce vor suplini parţial motivarea hotărârii atacate.
Primul argument reţinut de prima instanţă în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii vizează faptul că cererea de constituire a dreptului de proprietate se depune la primăria în a cărei rază teritorială se află terenul solicitat; în cauză Primăria Municipiului Bucureşti a comunicat reclamanţilor că nu are competenţa decât de a valida propunerile comisiilor locale care funcţionează în cadrul primăriilor de sector.
Astfel, reclamanţii-recurenţi nu au urmat procedura specială, obligatorie, reglementată de Legea fondului funciar atât pentru reconstituirea, cât şi pentru constituirea dreptului de proprietate, cererile formulate de persoanele îndreptăţite trebuind depuse la comisiile locale, cu posibilitatea formulării de contestaţii, conform art. 51, la comisiile judeţene.
în cadrul procedurii speciale, instanţa de judecată, judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, poate fi învestită numai cu plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene prin care a fost soluţionată contestaţia asupra măsurilor stabilite de comisiile locale (art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată) şi nu prin acţiune principală de chemare în judecată.
în speţă, reclamanţii nu au formulat contestaţie împotriva soluţiei comisiei locale, solicitând constituirea dreptului de proprietate direct comisiei municipiului Bucureşti, cum precizează şi în conţinutul cererii introductive, şi nu au învestit instanţa cu plângere, conform dispoziţiilor art. 53, nerespectând procedura obligatorie prevăzută de dispoziţiile Legii fondului funciar.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 296 din Codul de procedură civilă, pentru argumentele de ordin procedural ce fac inutilă cercetarea fondului cauzei.
| ← Fond funciar. Drept de proprietate supus reconstituirii, conform... | Fond funciar. Acţiune pentru anularea titlului de proprietate... → |
|---|
