Dotă constituită de părinţi la căsătoria fiicei lor. Imobil bun propriu

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

în speţă, s-a reţinut că titlul de proprietate asupra imobilului este reprezentat de actul de constituire a dotei autentificat de fostul Tribunal Ilfov Secţia notariat. Prin acest act, F.C.Ş. şi C.Ş., în calitate de părinţi, cu ocazia căsătoriei fiicei lor, S.C.Ş. cu T.G.R., au constituit dotă averea specificată mai jos. Astfel, F.C.Ş. a constituit dotă imobilul proprietatea sa din Bucureşti, str. S. nr. 142, fost 188. Imobilul constituit dotă nu se poate înstrăina şi nici ipoteca. La rândul său, C.Ş. a constituit o dotă formată din avere mobilă. Acesta a specificat că averea mobilă nu trece în proprietatea soţului, preţuirea nefăcând vânzarea.

Caracteristica regimului dotai reglementat de Codul civil era aceea că, în regulă generală, dota era în proprietatea femeii, bărbatul având doar un drept de administrare şi de folosinţă. Tocmai de aceea, prin

art. 1246 C. civ. se prevedea că „preţuirea nemişcătoarelor, făcută prin contractul de căsătorie, nu strămută proprietatea lor la bărbat, dacă nu este declaraţie expresă de aceasta”. Prin urmare, în lipsa unei stipulaţii contrare, bunul constituit dotă rămânea în proprietatea femeii.

Regula era puţin diferită în privinţa bunurilor mobile, în sensul că, în ipoteza în care bunurile mobile făcând parte din dotă erau evaluate în contractul de căsătorie, opera, în temeiul art. 1245 C. civ., prezumţia că părţile au înţeles să le transfere bărbatului.

Astfel se explică menţiunea expresă din contract în privinţa dotei constituite de tată, ce cuprindea bunuri mobile, potrivit căreia acestea nu trec în proprietatea bărbatului. De aceea nu s-ar putea interpreta per a contrario că celelalte bunuri din contract, în speţă imobilul, urmează această soartă. Mai mult decât atât, operează şi o prezumţie simplă că ambii părinţi au aplicat viitorilor soţi acelaşi tratament.

Prin urmare, imobilul în litigiu a fost dobândit exclusiv de mama reclamantei, fiica lui F.C.Ş. şi C.Ş., la succesiunea căreia aceasta însă a renunţat, astfel că în mod corect prima instanţă a respins contestaţia îndreptată împotriva dispoziţiei Primarului General prin care s-a respins notificarea acesteia pentru partea respectivă din imobil.

C.A. Bucureşti, s. a iii-a civ., min. şi fam., decizia nr. 254/A din 23 mai 2009, nepublicată

← Donaţie în care sunt menţionaţi ambii soţi. Prezumţia de...  Regim dotal. Bunuri proprietatea exclusivă a soţiei. Aplicarea... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Dotă constituită de părinţi la căsătoria fiicei lor. Imobil bun propriu