Decretul-lege nr. 118/1990. Acţiune în constatare. Netemeinicie
| Comentarii |
|
Potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, de prevederile art.l şi 2, referitoare la reconstituirea vechimii în muncă, beneficiază şi persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia, pe perioada de timp cât au fost urmărite de organele de represiune, din motive politice, înainte de arestare.
Câtă vreme urmărirea reclamantului, de către organele de represiune, nu s-a soldat cu arestarea acestuia, acţiunea sa, formulată pentru constatarea imposibilităţii exercitării profesiei pe perioada cât a fost urmărit, este neîntemeiată.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 412/16.03.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 941/1992, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul M.S.N. în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi a constatat că în perioada 1.09.1986 - 22.12.1989 reclamantul a fost în imposibilitate de a-şi exercita profesia, ca urmare a unei invalidităţi de gradul II, survenită din cauza represiunilor Ia care a fost supus de către regimul trecut, represiuni care nu s-au mai soldat cu arestarea reclamantului, datorită dispariţiei acelui regim.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.M.P.S. - Bucureşti. Prin decizia civilă nr. 1.707/26.10.1992, Tribunalul Municipiului Bucureşti a admis recursul, a modificat sentinţa şi a respins acţiunea.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, conform cărora, de prevederile art. 1 şi 2 din decret beneficiază şi persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare,că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia, pe perioada cât au fost urmărite de organele de represiune, din motive politice, înainte de arestare, însă el nu îndeplineşte condiţiile acestui text de lege, pentru admiterea acţiunii în constatare, întrucât nu a fost arestat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993, cu motivarea că tribunalul a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale, deoarece nu era necesară arestarea sa, pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin Decretul-lege nr. 118/1990.
Curtea de Apel Bucureşti va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
în art. 1 şi 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 se prevăd cazurile în care se reconstituie vechimea în muncă unei persoane care, după data de 6.03.1945 s-a aflat într-una din următoarele situaţii: a executat o pedeapsă privativă de libertate, în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate, în baza mandatului de arestare preventivă, pentru acţiuni politice; a fost privată de libertate, în locuri de detenţie, în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie; a avut domiciliu obligatoriu sau a fost strămutată într-o altă localitate.
Potrivit art. 8 din acelaşi decret-lege, de prevederile art.l şi 2 beneficiază şi persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu şi-au putut exercita profesia sau ocupaţia, pe perioada cât au fost urmărite de organele de represiune, din motive politice, înainte de arestare.
Având în vedere că urmărirea reclamantului, de către organele de represiune, nu s-a soldat cu arestarea sa, iar condiţia ca reclamantul să fi fost arestat decurge din art. 8 al Decretului-lege nr. 118/1990, corect a decis tribunalul că acţiunea în constatare, formulată de către reclamant, este neîntemeiată.
Notă: în actuala redactare a Decretului-lege nr. 118/1990 (republicat în temeiul art. III din O.U.G. nr. 41/10.07.1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 55/21.03.1998, în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 118/18.03.1998), articolul 9 prevede că persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia pe perioada cât au fost persecutate sau urmărite, din motive politice, beneficiază de vechime în muncă pentru acea perioadă.
Aşadar, a fost eliminată condiţia ca persoanele respective să fi fost şi arestate, fiind suficient ca ele să fi fost urmărite sau persecutate, din motive politice.
| ← Daune cominatorii. Executare silită. Stabilirea cuantumului... | Decretul-lege nr. 118/1990. Persoană persecutată din motive... → |
|---|
