Drept de abitaţie viageră constituit printr-un contract de donaţie, invocarea ingratitudinii beneficiarului donaţiei
| Comentarii |
|
în condiţiile în care reclamantei, prin contractul de donaţie, i s-a recunoscut abitaţia viageră asupra unei camere, are dreptul de a folosi şi dependinţele aferente, dar nu poate invoca nerespectarea obligaţiilor contractuale ca urmare a demolării bucătăriei, în condiţiile în care în clădire mai exista o încăpere cu aceeaşi destinaţie, la care avea acces.
Pentru a se reţine ingratitudinea donatarului se impune ca faptele acestuia să prezinte o anumită gravitate, întrucât nu orice încălcare a moralei sau atitudine ireverenţioasă poate atrage revocarea donaţiei.
Trib. Bucureşti, Secţia a Iii-a civilă, decizia nr. 846 din 3 aprilie 1995, in C.P.J.T.B. 1993-1997, p. 22
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 20 februarie 1992 şi precizată ulterior la 9 mai 1992, reclamanta B.F. a chemat în judecată pe pârâţii D.N. şi V.I. (fiul şi, respectiv, fiica reclamantei), solicitând revocarea contractului de donaţie autentificat sub nr. 19337 din 20 septembrie 1991 de notariatul de Stat al Sectorului 2 Bucureşti, pentru ingratitudine şi nerespectarea obligaţiilor contractuale şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea actului de partaj voluntar, autentificat la nr. 20600 din 4 octombrie 1991, încheiat între cei doi pârâţi, cu privire la imobilul donat, situat în Bucureşti, sectorul 2.
Prin sentinţa civilă nr. 7757 din 9 septembrie 1994, Judecătoria Sectorului 2 a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 19337 din 20 septembrie 1991 de Notariatul de Stat al Sectorului 2, reclamanta a donat celor doi pârâţi cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate pe care îl avea asupra imobilului menţionat, rezervându-şi un drept de abitaţie viageră. Ulterior, pârâţii D.N. şi V.I., printr-un act de partaj voluntar autentic, au sistat starea de coproprietate existentă, ei fiind şi coproprietarii restului de 1/2 din imobil, dobândit prin moştenire de la defunctul lor tată, R.D.N. Imobilul a revenit în proprietate exclusivă pârâtului D.N.
La scurtă vreme după încheierea contractului de donaţie între reclamanta B.F. şi pârâtul D.N. au apărut neînţelegeri şi certuri, determinate de faptul că acesta a ridicat în curtea imobilului o construcţie nouă, ce îi serveşte ca atelier de croitorie.
Prima instanţă şi-a motivat soluţia de respingere pe împrejurarea că obligaţia asumată prin contract de a asigura mamei lor dreptul de abitaţie viageră a fost respectată, donatoarea ocupând practic întreaga locuinţă, iar nu numai o cameră, cum s-a prevăzut explicit în contract.
în legătură cu ingratitudinea pretins manifestată de donatarul D.N., s-a apreciat că nu a fost probată, certurile, chiar provocate de D.N., neputând conduce la aplicabilitatea art. 831 pct. 2 C. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B.F., formulând, în esenţă, două critici.
în primul rând se susţine că prima instanţă a dat o soluţie contrară art. 970 C. civ., potrivit căruia convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, ele obligând nu numai la ceea ce este prevăzut expres, dar şi la „toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa". în lumina acestui principiu legal de interpretare, apelanta arată că dreptul său de abitaţie include în mod firesc şi dreptul de a folosi dependinţele strict necesare locuinţei, respectiv bucătăria, demolată de pârâtul D.N., pe amplasamentul căreia a ridicat construcţia nouă, care împiedică pătrunderea luminii datorită zidurilor înalte şi a distanţei prea mici (mai puţin de 1 m) de clădirea veche. în cadrul aceluiaşi motiv de apel, B.F. a arătat că intimatul-pârât D.N. nu-i mai permite accesul în locuinţă prin str. Sportului, ci numai prin str. Recreerii.
Al doilea motiv de apel vizează faptul că prima instanţă a dat o interpretare greşită probelor administrate, care conduceau la concluzia că D.N. a manifestat ingratitudine faţă de donatoare, proferându-i injurii grave.
Apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 296 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Cât priveşte primul motiv de apel, care vizează neîndeplinirea obligaţiilor asumate de donatar prin contractul de donaţie, tribunalul apreciază că, din răspunsurile apelantei la interogatoriu, a rezultat cu claritate că nu este împiedicată de D.N. să folosească imobilul, că bucătăria demolată nu era singura, având accesul în clădire la toate dependinţele aferente locuinţei.
Celelalte pretenţii ale reclamantei sunt în afara clauzelor contractuale, care, în legătură cu dreptul de abitaţie, fac referire la o singură cameră din imobil.
în concluzie, se reţine că reclamanta nu poate să ceară revocarea donaţiei pentru acest motiv, ci executarea întocmai a convenţiei.
Cel de-al doilea motiv de apel, referitor la pretinsa ingratitudine a donatarului, este, de asemenea, nefondat, întrucât din complexul circumstanţelor cauzei nu rezultă că faptele donatarului pârât prezintă o gravitate aşa de mare încât să constituie motiv de ingratitudine, în sensul art. 831 pct. 2 C. civ.
Nu orice încălcare a moralei, nu orice atitudine ireverenţioasă şi chiar injurie atrage revocarea unei donaţii.
Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză au relevat existenţa unor stări tensionate între părţi şi chiar a unor certuri, care însă s-au manifestat izolat în contextul relaţiilor dintre B.F. şi D.N. şi nu au fost atât de grave încât să atragă revocarea contractului de donaţie.
Notă: A se vedea, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 831 pct. 2 C. civ., şi decizia civilă nr. 2151/R din 16 octombrie 1998; decizia civilă nr. 1.154/1998 a Trib. Vâlcea, în C.P.J.C.A. Piteşti 1998, p. 27, în care s-a reţinut că unele certuri şi neînţelegeri între părţi nu puteau fi caracterizate sau interpretate în sensul celor menţionate expres în cuprinsul art. 831 C. civ.
| ← Ingratitudinea donatarului. Apreciere | Refuz de alimente. Condiţii → |
|---|
