DREPT DE PROPRIETATE. SITUATIA CONTRIBUŢIEI SOŢULUI LA RESTITUIREA RATELOR ÎMPRUMUTULUI OBŢINUT DE CELĂLALT SOT, PENTRU PLATA PREŢULUI IMOBILULUI ASUPRA CĂRUIA ACESTA DIN URMĂ ARE DREPTUL DE PROPRIETATE EXCLUSIVĂ. ACTUALIZAREA VALORII ACESTEI CONTRIBUŢII.
| Comentarii |
|
Contribuţia soţului la restituirea împrumutului obţinut de celălalt soţ, pentru plata preţului apartamentului asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate exclusivă, se exprimă într-un drept de creanţă al soţului care a avut o astfel de contribuţie, faţă de proprietarul imobilului.
Actualizarea creanţei se realizează prin luarea în considerare a creşterii valorii ei, în mod corespunzător procentului de depreciere a monedei naţionale din cauza inflaţiei şi nu prin aplicarea unui procent la valoarea actuală a imobilului, acest din urmă procedeu fiind justificat numai în cazul împărţirii imobilului între coproprietari.
Prin sentinţa civilă nr. 7.034/1998 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti s-a admis acţiunea principală, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta T.A.N. împotriva pârâtului T.l. şi, în parte, cererea conexă formulată de pârâtul reclamant, dispunându-se desfacerea căsătoriei părţilor din vina ambilor soţi, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, încredinţarea minorului rezultat din căsătorie spre creştere şi educare reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea copilului.
Prin aceeaşi hotărâre instanţa a constatat că părţile au dobândit în cote egale o serie de bunuri mobile în valoare de 16.200.000 lei şi, dispunând sistarea stării de codevălmăşie, a atribuit reclamantei bunuri în valoare de 9.400.000 lei, iar pârâtului bunuri în valoare de 6.800.000 lei, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte de 1.300.000 lei.
S-a constatat că pârâtul are un drept de creanţă asupra apartamentului reclamantei, în sumă de 10.280.000 lei, reprezentând rate achitate din împrumutul obţinut de reclamantă pentru plata preţului locuinţei aflată în proprietatea ei exclusivă.
S-a respins, ca neîntemeiat, capătul din cererea conexă privind stabilirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtului - reclamant asupra apartamentului, până la achitarea creanţei şi s-a dispus evacuarea pârâtului pentru lipsă de titlu, din apartamentul proprietatea reclamantei.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de reclamanta pârâtă, potrivit deciziei civile nr. 3.448/A/10.12.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă.
în considerentele deciziei, tribunalul a reţinut, în legătură cu motivul de apel privind stabilirea greşită a contravalorii dreptului de creanţă al pârâtului cu privire la imobilul proprietatea reclamantei că valoarea de 10.280.000 lei este corectă, şi rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta reclamantă T.A.N., criticând-o în raport de cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, cu motivarea că intimatul pârât a contribuit la achitarea ratelor pentru apartamentul proprietatea recurentei reclamante cu 1/2 din suma de 30.973 lei, respectiv 15.478 lei, dreptul său de creanţă corespunzând acestei sume, ce trebuie actualizată, conform indicelui de inflaţie la 927.549 lei şi nu la 10.280.000 lei, cum greşit au stabilit instanţeld anterioare.
Recurenta mai susţine că instanţele au omologat erohat concluziile raportului de expertiză sub acest aspect, actualizând dreptul de creanţă în raport de valoarea de circulaţie a imobilului şi nu de indicele de inflaţie, asimilând nelegal situaţia creditorului cu cea a coproprietarului.
Recursul este fondat.
în mod necontestat, suma cu care a contribuit intimatul pârât T.l. la plata ratelor pentru apartamentul proprietatea reclamantei recurente este de 15.478 lei, sumă plătită în anul 1992, şi care reprezintă valoarea dreptului său de creanţă.
Stabilirea valorii actualizate a dreptului de creanţă se face potrivit principiului nominalismului, prevăzut de art. 1088 Cod civil, prin calcularea dobânzii legale sau, conform practicii instantelor, prin aplicarea indicelui de inflaţie de la momentul pronunţării hotărârii, actualizarea dreptului având ca scop stabilirea unei sume cu o putere de cumpărare egală cu cea de la data constituirii dreptului de creanţă.
Actualizarea sumei are în vedere evitarea unei pierderi pe care ar putea-o suferi titularul dreptului de creanţă, datorită creşterii inflaţiei, şi, în nici un caz îmbogăţirea acestuia, corespunzător sporului de valoare al bunului.
Sporul de valoare al bunului, determinat de procentul cu care a crescut valoarea de circulaţie în raport de preţul de achiziţie, profită în mod exclusiv proprietarului imobilului, care, de altfel, suportă şi eventualele pierderi sau reduceri de valoare.
în raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a aplicat regulile coproprietăţii, asimilând pe creditor cu coproprietarul şi apreciind, nelegal, că acesta are o cotă parte de 11,175% din apartament şi că este îndreptăţit să primească o sumă corespunzătoare acestei cote şi valorii actuale de circulaţie a imobilului - 92.000.000 lei, suma finală fiind stabilită la 10.280.000 lei.
împrejurarea că reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză nu justifică omologarea fără cenzură a lucrării, în condiţiile în care concluziile expertizelor nu au caracter obligatoriu, instanţa având obligaţia să verifice legalitatea acestora.
Instanţa de apel avea la dosar toate datele necesare pentru stabilirea corectă a cuantumului actualizat al dreptului de creanţă, respingerea apelului reclamantei, cu simpla motivare că valoarea de 10.280.000 lei a fost corect stabilită conform raportului de expertiză, constituind o soluţie nelegală.
în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 8, 9, 10 şi 11 Cod procedură civilă, cazuri de casare în care pot fi încadrate motivele de recurs, conform dispoziţiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia tribunalului şi, în fond, admiţând apelul, să schimbe în parte sentinţa, în sensul stabilirii cuantumului dreptului de creanţă la 927.549 lei. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.264/1999)
| ← DREPT DE RETENŢIE. CONDIŢII. ACŢIUNE ÎN EVACUARE. | DREPT DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ. LITIGIU PRIVITOR LA... → |
|---|
