DREPT DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ. CONDIŢIILE PREVĂZUTE DE LEGE PENTRU ÎNREGISTRAREA MĂRCII. DISTINCTIVITATE FAŢĂ DE ALTĂ MARCĂ ÎNREGISTRATĂ.
| Comentarii |
|
în aprecierea caracteristicilor specifice mărcilor, care le asigură distinctivitatea în cazurile în care acelaşi sens în limba română al componentei verbale a denumirii mărcii, ce reflectă o denumire geografică, este exprimat în limbi diferite, străine limbii române, trebuie să se aibă în vedere faptul că anumite semne, cum sunt numele patronimic şi denumirile geografice nu pot fi niciodată distinctive în sine, ci numai prin modul specific de prezentare, iar în cazul în care modul de prezentare îl reprezintă exprimarea termenului românesc în limbi străine diferite, distinctivitatea este asigurată dacă expresiile străine au pronunţii şi, deci, sonorităţi diferite pentru publicul cu pregătire medie, necunoscător al limbilor străine respective, neputând exista un risc de confuzie al mărcilor vizate.
Prin decizia din 25.02.1997,0.S.I.M. a admis publicarea mărcii individuale de fabrică, comerţ şi servicii, combinată, constând din denumirea „European Drinks Aqua Carpatica Vitalis" cu element figurativ şi având numărul de depozit 033488, constituit la 16.01.1995.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţia S.C. „N.P.R." S.R.L., prin mandatar autorizat „R"-S.A., cu motivarea că marca în discuţie este asemănătoare până la identitate cu marca înregistrată de contestatoare anterior, având depozitul constituit la 20.05.1993 şi constând din denumirea „Eaux des Carpates".
Contestatoarea susţine că marca „Aqua Carpatica Vitalis" este versiunea latină a mărcii sale, iar „Vitalis" este un simplu atribut pentru „Aqua", aşa încât riscul confuziei în rândul consumatorilor este indubitabil.
Prin hotărârea nr. 83/18.12.1997, Comisia pentru soluţionarea litigiilor privind mărcile din cadrul O.S.I.M. a respins contestaţia, considerând că mărcile sunt distincte şi nu pot crea confuzie în rândul consumatorilor, împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea. Tribunalul Bucureşti a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, cu motivarea că, în urma adoptării Legii nr. 59/1993, calea de atac a recursului prevăzută în art. 29 din Legea nr. 28/1967 a fost transformată în apel.
în motivarea cererii sale apelanta a invocat, printre altele, faptul că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 17 lit. a din Legea nr. 28/1967, conform cărora „nu pot fi înregistrate ca mărci semnele care nu se deosebesc suficient de alte mărci privind produse, lucrări sau servicii identice sau similare înregistrate în România".
Prin decizia civilă nr. 3.342/2.12.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că nu există riscul de confuzie între cele două mărci, întrucât apelanta şi-a înregistrat marca cu o denumire în limba franceză, iar limba latină, în care s-a exprimat denumirea mărcii intimatei, nu este accesibilă în România, astfel că termenii ca atare reprezintă o denumire distinctă a mărcii, chiar dacă traducerea lor în limba română identifică termenul uzual de „apă".
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
Au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 10, 2, 10,15,16 alin. 3 şi art. 17 lit. a şi b din Legea nr. 28/1967, deoarece:
- Numele titularului înglobat în ansamblul cuvintelor ce ar desemna marca nu poate fi legal protejat distinct de ansamblul verbal înregistrat ca marcă;
- Numele comercial al titularului, prin el însuşi are funcţia generică, inaptă a servi distinctivitatâa specifică mărcii;
- Practicile anterioare invocate în punctul de vedere al examinatorului O.S.I.M. sunt ilegale, în raport de dispoziţiile art. 17 lit. a din Legea nr. 28/ 1967;
- S-a dovedit că S.C. „N.P.R." S.R.L. este titulara dreptului, atât asupra mărcii „Eaux des Carpates" (certificat de înregistrare nr. 21.623/20.05.1993), cât şi asupra mărcii „Apele Carpaţilor";
- Conform art. 15 din H.C.M. nr. 77/1968 raportat la art. 14 alin. 2 din H.C.M. nr. 77/1968, data înregistrării mărcilor este 11.07.1994, deci anterioară cererii depuse de intimată la 16.01.1995;
- Dreptul de protecţie a semnului de marcă înregistrată legal conferă dreptul de a interzice înregistrarea aceluiaşi semn exprimat verbal, identic chiar prin traducerea lui în altă limbă, iar copierea acestor elemente verbale de către intimată creează o asemănare cu risc de confuzie; este vorba de elementele „apele" şi „Carpaţilor";
- Aşa zisele elemente componente distincte la care se referă hotărârea -numele comercial al titularului - nu există. Sintagma „Vitalis" este neutră şi indiferentă în raport de elementul verbal de bază, care se tinde a fi apropiat cu funcţia juridică de marcă „Aqua Carpatica". Aceasta, deoarece acest element a fost deja dobândit anterior de contestatoarea apelantă cu drept de marcă ce include expresia verbală identică în altă limbă.
Analizând motivele de recurs invocate, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.
în ce priveşte fondul cauzei, în mod legal şi temeinic tribunalul a reţinut că nu există un risc de confuzie între cele două mărci, care să împiedice înregistrarea mărcii intimatei.
Este reală susţinerea recurentei că nu introducerea numelui comercial, în speţă „European Drinks", în denumirea mărcii îi conferă acesteia distinctivitatea şi nici adăugarea cuvântului „Vitalis".
Elementele de bază care se cer comparate în speţă sunt „Aqua Carpatica" şi „Eaux des Carpates".
„Aqua Carpatica" în limba latină înseamnă „Apa Carpatică", iar „Eaux des Carpates" se traduce din limba franceză prin ,Apele Carpaţilor".
Aşa cum s-a remarcat, anumite semne, cum sunt numele patronimic şi denumirile geografice, nu pot fi niciodată distinctive în sine, ci numai prin modul specific de prezentare.
Considerăm că în speţă tocmai prin modul de prezentare, respectiv în limba latină şi în limba franceză, cele două mărci se disting.
Distinctivitatea trebuie apreciată în raport de regulile de drept substanţial în vigoare la data pronunţării deciziei O.S.I.M., respectiv cele cuprinse în Legea nr. 28/1967, care a fost ulterior abrogată prin Legea nr. 84/1998.
Spre deosebire de legea nouă - care introduce şi riscul de asociere - Legea nr. 28/1967 prevedea că o marcă nu poate fi înregistrată dacă, nefiind suficient de distinctă faţă de o altă marcă înregistrată anterior, creează un risc de confuzie cu aceasta.
în speţă s-au comparat marca verbală cu element figurativ „European Drinks Aqua Carpatica Vitalis" cu marca verbală „Eaux des Carpates".
Elementele de bază ale celor două mărci, prin modul lor de prezentare, nu sunt identice, iar traducerea lor în limba română este asemănătoare, dar nu identică.
Potrivit art. 21 din Normele privind înregistrarea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu, date în aplicarea Legii nr. 28/1967, în analiza mărcilor combinate cum este cea contestată în speţă, elementele verbale beneficiază de preferinţă în raport de elementele figurative, având în vedere că aceste elemente se percep atât vizual, cât şi pe cale auditivă.
Potrivit art. 21 din aceleaşi Norme, se aplică următoarele criterii de sinteză: în primă analiză, prima impresie de ansamblu pe care o produc mărcile, iar în ultima analiză gradul de asemănare ce determină posibilitatea confuziei dintre mărci, având în vedere capacitatea de orientarea a publicului cu pregătire medie.
în speţă, cele două mărci, ambele exprimate în alte limbi decât limba română, au pronunţii şi, deci, sonorităţi distincte, iar pentru publicul cu pregătire medie necunoscător al celor două limbi - latină şi franceză, nu poate exista un risc de confuzie.
De altfel, recurenta arată în cererea sa că este titulara mărcilor „Eaux des Carpates" şi, respectiv, „Apele Carpaţilor". Dacă în opinia sa cele două mărci, care reprezintă una traducerea fidelă în limba română a celeilalte, există o distinctivitate suficientă care i-a permis înregistrarea amândurora, cu atât mai mult marca „European Drinks Aqua Carpatica Vitalis" este îndeajuns de distinctă pentru a putea fi înregistrată.
Pentru aceste considerente, Curtea a menţinut hotărârea tribunalului, conform art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, şi a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 840/1999)
| ← DREPT DE PROPRIETATE. IMOBIL TRECUT ÎN PROPRIETATEA STATULUI... | DREPT DE CREANŢĂ CONSTÂND ÎN CONTRAVALOAREA LIPSEI DE... → |
|---|
