Lămurire dispozitiv. Drepturi salariale restante
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 2811
în hotărâre trebuie indicată suma exactă ce trebuie plătită reclamantului. Dat fiind că nu au fost indicate sumele concrete, este firesc ca o astfel de hotărâre să se preteze a fi lămurită.
Şi dacă instanţa nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte modalitatea în care se vor efectua reţinerile prevăzute de lege, orice mod de calcul anterior executării al sumei datorate, poate face obiectul procedurii prevăzute de art. 28V C. pr. civ. Acesta nu este un aspect care priveşte fondul cauzei, deoarece fondul cauzei se referă în speţă la temeinicia pretenţiilor cu privire la spoml de vechime, iar nu cu privire la modul de calcul al acestuia, după ce s-a constatat că acesta se cuvine a fi plătit.
(Decizia nr. 1165/R din 12 mai 2009)
Prin încheierea civilă nr. 584/CC din 6 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 882/2007 formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Cluj, Ministerul Finanţelor Publice, în sensul că:
Pârâţii de rândul 1 şi 3 au fost obligaţi să recunoască în favoarea reclamanţilor dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze şi să îl plătească actualizat cu indicele de inflaţie, iar calculul contribuţiei individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăşi de 5 ori salariul mediu brut.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei arătând că încheierea este criticabilă şi dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811 C. pr. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.”
Această procedură are în vedere executarea voluntară sau silită a hotărârii judecătoreşti şi are menirea de a delimita modul de executare al acesteia şi de a preîntâmpina eventualele incidente la executare.
Prin urmare, dacă textul legal dispune că se va lămuri „întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii”, iar instanţa prin încheierea lămuritoare atacată a dispus ca, în executarea sentinţei lămurite, sporul de vechime să fie calculat şi plătit actualizat cu indicele de inflaţie, iar calculul contribuţiei individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăşi de 5 ori salariul mediu brut, atunci nu a făcut decât să aplice chiar ipoteza normei legale.
în mod concret, în hotărârea lămurită trebuia indicată suma exactă ce trebuie plătită fiecărui reclamant, fiind obligaţia recurentului să pună la dispoziţia instanţei acele date din care să rezulte sumele, în sarcina sa fiind proba, potrivit art. 287 C. muncii. Dat fiind că acesta nu a indicat sumele concrete, este firesc ca o astfel de hotărâre să se preteze a fi lămurită, acţiunea neputând fi respinsă pe considerentul că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce rezultă din textul legal anterior citat.
Din acest ultim aspect reiese că şi dacă instanţa nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte modalitatea în care se vor efectua reţinerile prevăzute de lege (impozit, CAS, CASS, etc.), nu este mai puţin real că instanţa trebuia să indice suma concretă, iar orice mod de calcul, anterior executării, al sumei datorate poate face obiectul procedurii prevăzută de art. 2811 C. pr. civ. Acesta nu este un aspect care priveşte fondul cauzei, deoarece fondul cauzei se referă în speţă la temeinicia pretenţiilor cu privire la sporul de vechime, iar nu cu privire la modul de calcul al acestuia, după ce s-a constatat că acesta se cuvine a fi plătit.
Pe fond, recurentul a învederat că reţinerea, calcularea şi plata drepturilor salariale sunt operaţiuni care se supun legislaţiei fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalităţile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe şi impozite sunt de natură imperativă. Contribuţia la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligaţii financiar-bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligaţii fiscale, este instituită în scop public, iar neplata integrală şi la termenele legale ale acestei contribuţii atrage aplicarea dispoziţiilor privind administrarea impozitelor, taxelor şi contribuţii lor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul de procedură fiscală.
Curtea reţine că recurentul îşi invocă propria sa culpă cu privire la neplata drepturilor salariale. Dacă acestea ar fi fost plătite la momentul la care se datorau atunci cota de contribuţie ar fi fost cea de la momentul la care sumele ar fi fost plătite.
Atunci când instanţa a dispus plata acelui spor, a făcut-o în considerarea faptului că acel spor se cuvenea anterior, părţile fiind repuse în drepturi cu privire la un moment trecut, ca şi cum drepturile ar fi fost plătite regulat, prin urmare ca şi cum încă de la acel moment s-ar fi plătit contribuţia la asigurări sociale, în condiţiile în care reclamanţilor nu li se poate imputa vreo culpă pentru neplata la timp a acelor contribuţii, acestea fiind plătite cu întârziere pentru respectivele sume din culpa exclusivă a recurentului.
Nu se poate imputa reclamanţilor că angajatorul nu a plătit la timp aceste drepturi. Ar exista o diferenţă între angajaţii care au primit acest spor la momentul la care li se cuvenea sau între situaţia în care acel spor s-ar fi plătit, pe de o parte, şi între angajaţii care nu l-au primit decât prin hotărâre judecătorească, pe de altă parte. Pentru primii s-a virat ori s-ar fi virat la timp contribuţia de asigurări sociale şi li se ia în calcul un anumit cuantum. Pentru cea de a doua categorie contribuţia de asigurări sociale se calculează diferit, într-un mod care îi defavorizează. în acest caz ar exista o discriminare legată de momentul virării contribuţiei la asigurări sociale
Singurul în culpă este recurentul, şi plata oricăror sume datorate cu titlu de impozit, CAS, CASS, etc. pentru întârzierea sau neplata la timp a drepturilor salariale, cade în sarcina acestuia. Dacă din aplicarea imediată a normelor de procedură fiscală reiese obligaţia plăţii pentru sumele datorate a unor alte cote de impozit, CAS, CASS., etc., defavorabile intimaţilor singurul care trebuie să le suporte este recurentul.
în principiu este vorba de o aplicare a regulii tempus regit actum, o obligaţie născută anterior nu poate fi regulată de o lege care nu era în vigoare la momentul naşterii obligaţiei iar o lege nouă nu poate retroactiva şi să aibă incidenţă asupra unor situaţii din trecut. Dacă din incidenţa normelor de procedură fiscală se nasc situaţii defavorabile atunci cel care trebuie să suporte consecinţele acestora este cel aflat în culpă.
în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. C. pr. civ., curtea urmează să respingă ca nefondat recursul. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Stabilire paternitate. Recurs declarat împotriva unei... | încheiere de dezbateri nesemnată. Nulitatea hotărârii → |
|---|
