EXECUTARE SILITĂ IMOBILIARĂ. PRIMUL ACT DE EXECUTARE. PERIMARE.
| Comentarii |
|
Procedura de constatare a perimării în cazul executării prin comandament se supune dispoziţiilor art. 496 Cod procedură civilă, conform cărora, „dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicării comandamentului, fără ca alte acte de procedură să fi urmat, comandamentul se consideră de plin drept, ca şi când nu ar fi fost".
Pentru calcularea termenului de 6 luni se va avea în vedere primul act de executare, care în materia executării silite asupra bunurilor imobile este comandamentul şi nu cererea introductivă a creditorului, prin care a cerut înfiinţarea comandamentului, cum greşit s-a apreciat de prima instantă prin hotărârea pronunţată.
Banca „X"-S.A., în calitate de creditor urmăritor, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. „X Impex" S.R.L. şi giranta I.E., ce a garantat cu apartamentul proprietatea sa îndeplinirea obligaţiilor debitoarei, înfiinţarea comandamentului şi, respectiv, declanşarea executării silite asupra imobilului garantei, pentru recuperarea sumei de 475.263.729 lei, devenită certă, lichidă şi exigibilă, conform contractului de credit nr. 5/18.04.1994.
în motivarea cererii s-a arătat că prin contractul de fidejusiune, autentificat sub nr. 19058 din 21.07.1994, giranta I.E. a garantat contractul de credit cu bunul imobil proprietatea sa, renunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 922 din 15.10.1998, a constatat perimată executarea solicitată de creditoare, cu motivarea că, potrivit actelor dosarului şi dispoziţiilor art. 389 Cod procedură civilă, între data cererii de începere a executării silite -18.06.1996 şi data emiterii comandamentului -15.01.1997, a trecut mai mult de 6 luni.
împotriva sentinţei a declarat apel creditoarea Banca „X"-S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale privind procedura de constatare a perimării în cazul executării prin comandament, cât şi procedura de soluţionare a opoziţiilor ce le pot face debitorii în temeiul art. 522 Cod procedură civilă.
Astfel, dacă s-ar fi respectat aceste dispoziţii s-ar fi constatat că actul începător al executării silite imobiliare este comandamentul şi nu cererea prin care se solicită înfiinţarea acestuia, cum greşit s-a reţinut, iar, potrivit art. 496 Cod procedură civilă, termenul de 6 luni curge din ziua comunicării comandamentului.
în raport de aceste prevederi imperative, care au fost încălcate de instanţa de fond, hotărârea pronunţată este nulă, iar urmărirea silită imobiliară nu este perimată, solicitându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 492 Cod procedură civilă, instanţa de fond a fost învestită cu începerea urmăririi unui bun nemişcător, proprietatea garantei I.E., potrivit contractului de fidejusiune intervenit între aceasta şi creditoare la 21.07.1994, titlul executoriu constituindu-l contractul de credit nr. 5 din 18.04.1994.
în temeiul aceleiaşi dispoziţii legale, urmărirea asupra imobilului a început prin înfiinţarea unui comandament asupra bunului nemişcător la data de 15.01.1997.
în cadrul urmăririi imobiliare, datornicul, creditorii acestuia sau terţii pot face opoziţii în condiţiile reglementate de art. 522 Cod procedură civilă.
în temeiul dispoziţiei legale menţionată, la termenul din 15.10.1998, debitoarea. S.C. „X Impex" S.R.L. a invocat perimarea executării imobiliare, potrivit art. 389 Cod procedură civilă, depăşindu-se termenul de 6 luni între două acte de executare.
Instanţa de fond a admis greşit această opoziţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 389 Cod procedură civilă, şi, în consecinţă, a pronunţat o hotărâre nulă, pentru că a luat în calcul ca prim act de executare cererea introductivă din
18.06.1996, iar ca al doilea act de executare înfiinţarea comandamentului din
15.01.1997, şi a tras concluzia că a trecut mai mult de 6 luni de nelucrare.
Dispoziţiile art. 389 Cod procedură civilă, invocate de debitoare, sunt exacte
şi stabilesc cadrul general al perimării de drept al executării silite.
Textul se referă la îndeplinirea oricărui act de executare, neurmat de acte de urmărire timp de 6 luni.
în afară de faptul că prevederile art. 389 Cod procedură civilă au fost total greşit interpretate de instanţă, s-a omis că, în raport de obiectul urmăririi silite, sunt aplicabile dispoziţiile art. 496 Cod procedură civilă.
Sub primul aspect, instanţa a considerat drept un prim act de executare, introducerea cererii de către creditoare pentru începerea urmăririi imobiliare, ceea ce contravine legii, care, în art. 492 Cod procedură civilă, arată că este primul act de executare, comandamentul.
Sub cel de al doilea aspect, în art. 496 Cod procedură civilă se menţionează expres că în cazul urmăririi bunurilor nemişcătoare, dacă au trecut 6 luni de la ziua comunicării comandamentului (nu a cererii formulată de creditor), fără să fie urmat de alte acte de procedură, comandamentul se consideră de plin drept, ca şi când nu ar fi fost.
Transpuse aceste prevederi legale, se constată că, comandamentul a fost înfiinţat la 15.01.1997 (primul act de executare), la 12.06.1997 s-a întocmit procesul-verbal de situaţie imobiliară, după care publicaţiile de vânzare până în august 1998, deci nici o depăşire a termenului de 6 luni între comandament şi următorul act, astfel că nu putea opera perimarea executării, motiv pentru care a fost admis apelul, desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii. (Judecator Rodica Susanu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 32/1999)
| ← EXCEPŢIA LIPSEI DE CAPACITATE PROCESUALĂ. CONDIŢIILE ÎN CARE... | EXECUTARE SILITĂ. VÂNZARE SILITĂ IMOBILIARĂ. COMPETENŢA... → |
|---|
