Executare silită. Nerespectarea regulilor privind executarea de bunăvoie şi în natură a obligaţiilor. Acoperirea prejudiciului încercat de creditor prin luarea în calcul a indicelui de inflaţie
| Comentarii |
|
Alegând să plătească reclamantului-creditor contravaloarea bunurilor, la a căror predare în natură a fost obligată, debitoarea a nesocotit regulile executării silite şi, în acelaşi timp, i-a produs creditorului un prejudiciu.
întrucât valorile bunurilor, aşa cum au fost stabilite în procesul de partaj, sunt altele la momentul executării, datorită deprecierii monetare, prejudiciul încercat de creditor urmează să fie acoperit prin aplicarea indicelui de inflaţie la valoarea bunurilor nepredate (în privinţa cărora executarea se face prin echivalent).
(Decizia nr. 2294 din 7 septembrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâta M.D., solicitând reactualizarea sumei datorate de aceasta conform Deciziei civile nr. 316/1999 a Tribunalului Bucureşti (precizată la valoarea de 6.537.522 lei).
S-a arătat, în motivarea cererii, că, prin hotărârea judecătorească menţionată, pârâta a fost obligată să-i predea mai multe bunuri mobile şi, cu toate că a fost notificată de două ori, a refuzat să îndeplinească această obligaţie, abia la 14.10.1999 plătindu-i contravaloarea bunurilor, la nivelul anului 1997, când a avut loc expertizarea acestora.
Prin Sentinţa civilă nr. 4968 din 8.05.2000, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea formulată, obligând pe pârâtă la 6.537.522 lei despăgubiri civile şi la plata cheltuielilor de judecată.
A reţinut prima instanţă că, la data de 14.10.1999, conform procesului-verbal întocmit, s-a pus în executare Decizia civilă nr. 316 din 5.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, pârâta plătind reclamantului contravaloarea bunurilor mobile pe care a fost obligată să i le restituie, la valoarea acestora de la data expertizării lor.
S-a apreciat că reclamantul a suferit un prejudiciu, datorită faptului că pârâta nu i-a restituit bunurile şi nu i-a plătit decât cu întârziere sumele de bani pe care i le datora, astfel încât s-a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 998 din Codul civil.
Prin Decizia civilă nr. 1132/A din 2.04.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a admis apelul declarat de pârâta M.D. şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că, prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă la 5.02.1999, pârâta M.D. a fost obligată să-i predea reclamantului în natură o serie de bunuri mobile, având valorile menţionate în decizie.
Din conţinutul procesului-verbal de executare, întocmit la 14.10.1999, a rezultat că intimatul-reclamant nu a fost de acord cu predarea în natură a bunurilor mobile arătate în hotărâre, motiv pentru care i s-a achitat de către pârâtă contravaloarea lor.
în aceste condiţii, s-a apreciat că pretenţiile formulate de reclamant, în sensul de a i se plăti despăgubiri civile, constând în valoarea reactualizată a bunurilor, în raport de indicele de inflaţie, sunt nefondate.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimatul-reclamant B.T., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, arătând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 998 din Codul civil.
S-a arătat că motivarea instanţei de apel, în sensul că recurentul ar fi refuzat primirea în natură a bunurilor mobile şi, în astfel de condiţii, recurenta ar fi plătit contravaloarea acestora, este inexactă şi în contradicţie cu cele consemnate în procesul-verbal de executare.
Astfel, potrivit menţiunilor existente în acest proces-verbal, creditorul a contestat bunurile prezentate, afirmând că acestea au fost substituite şi înţelegând ca, pentru cele care nu au fost ridicate şi, de asemenea, pentru bunurile nepredate, să se reactualizeze sumele la valoarea de circulaţie a dolarului faţă de leu.
S-a mai arătat că, la data de 14.10.1999, când s-a deplasat la domiciliul debitoarei, împreună cu executorul, aceasta a prezentat două chitanţe de achitare a sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor mobile, fapt care denotă împrejurarea că debitoarea nu a vrut să predea bunurile, ci a înţeles doar să achite contravaloarea acestora.
Or, prin nepredarea în natură a bunurilor şi prin achitarea contravalorii acestora, debitoarea a creat un prejudiciu creditorului, care nu poate fi acoperit decât prin reactualizarea sumei plătite cu ocazia executării silite.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Intimata-pârâtă M.D. a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă (Decizia civilă nr. 316 din 5.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă) la predarea mai multor bunuri mobile sau a contravalorii acestora către reclamantul B.T.
Deşi obligaţiile trebuie îndeplinite de bunăvoie, iar pentru respectarea dispozitivului deciziei civile menţionate debitoarea trebuia să predea bunurile acolo precizate, aceasta nu s-a conformat, astfel încât creditorul a trecut la executarea silită a hotărârii.
Conform procesului-verbal, întocmit de executorul judecătoresc, la 14.10.1999, debitoarea nu a predat o serie de bunuri, iar în privinţa altora, creditorul a arătat că au fost substituite.
Rezultă că debitoarea nu s-a conformat titlului executoriu (reprezentat de hotărârea judecătorească), de a preda bunurile în natură.
Or, executarea obligaţiilor se face în primul rând în natură, şi numai în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, executarea se poate realiza prin echivalent.
Apărarea debitoarei, reţinută în procesul-verbal de executare, cum că nu predă bunurile, pentru că nu se găsesc în posesia ei, nu poate fi primită pentru a justifica o executare prin echivalent.
O astfel de apărare trebuia făcută în procesul de fond, cu consecinţe în ce priveşte alcătuirea loturilor sau modalitatea de executare a obligaţiilor.
Este evident că alegând să plătească reclamantului-creditor contravaloarea bunurilor la a căror predare în natură a fost obligată, debitoarea a nesocotit regulile executării silite şi, în acelaşi timp, i-a produs creditorului un prejudiciu.
Aceasta întrucât valorile bunurilor au fost stabilite la nivelul anului 1997, cu ocazia expertizării lor în procesul de partaj, iar la momentul executării - datorită fluctuaţiei monetare şi inflaţiei - valorile acestora sunt altele.
Prejudiciul astfel încercat poate fi acoperit prin reactualizarea sumei, constând în contravaloarea bunurilor nepredate, prin aplicarea indicelui de inflaţie - ceea ce reclamantul a şi solicitat în cauză.
Apreciind că pretenţiile reclamantului sunt nejustificate, tribunalul a nesocotit dispoziţiile art. 998 din Codul civil, potrivit cărora "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara", făcând astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, recursul va fi admis şi va fi modificată decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului ca nefondat, cu menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei primei instanţe. (Judecator Adina Nicolae)
| ← Executare silită. Suspendare provizorie pe cale de ordonanţă... | Executare silită. întoarcerea executării. Imposibilitatea... → |
|---|
