Executare silită. întoarcerea executării. Imposibilitatea revenirii la situaţia anterioară executării
| Comentarii |
|
în cazul desfiinţării în calea de atac a ordonanţei preşedinţiale, prin care se dispusese evacuarea pârâtului din imobil, repunerea pârâtului în situaţia anterioară executării acestei hotărâri nu mai poate fi dispusă dacă, în intervalul de timp dintre data executării hotărârii şi data desfiinţării ei, s-a dispus prin hotărâre irevocabilă pronunţată în alt proces anularea titlului pârâtului asupra imobilului din litigiu, întoarcerea executării în acest caz nemaifiind posibilă.
(Decizia nr. 166 din 22 ianuarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede sub nr. 1540 din 30.04.2001, reclamanta S.C. "G." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.I.F. şi S.F.F., întoarcerea executării silite dispuse în baza Sentinţei civile nr. 1620/2000, în sensul ca executorul judecătoresc să redepoziteze materialele de construcţie ale societăţii reclamante pe şi în imobilele de unde au fost ridicate şi evacuate.
S-a arătat, în motivarea cererii, că, în baza Sentinţei civile nr. 1620/2000, pronunţată pe cale de ordonanţă preşedinţială, la data de 19.06.2000, bunurile materiale destinate comercializării, proprietatea S.C. "G." S.R.L., au fost ridicate şi evacuate de pe un teren şi dintr-o magazie deţinute de societate pe bază de contract de locaţiune.
Ulterior, această sentinţă a fost schimbată în tot prin Decizia civilă nr. 1704/2000 a Tribunalului Teleorman, în sensul respingerii acţiunii promovate, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din Dosarul nr. 1086/2001, Judecătoria Roşiorii de Vede a admis cererea formulată şi a dispus întoarcerea executării săvârşite la 19.06.2000 de executorul judecătoresc, conform Procesului-verbal încheiat sub nr. 515/2000.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 311 din Codul de procedură civilă, care consacră principiul potrivit căruia actele de executare făcute în puterea unei hotărâri casate sunt desfiinţate de drept.
Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă, prin respingerea apelului declarat de către pârâţi, conform Deciziei civile nr. 778/A din 16.08.2001 a Tribunalului Teleorman.
Tribunalul a apreciat ca nefondată critica apelanţilor, conform căreia, ei fiind proprietarii terenului în litigiu, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar, intimata-reclamantă nu ar mai fi îndreptăţită să solicite întoarcerea executării.
Aceasta întrucât, câtă vreme hotărârea în baza căreia a fost realizată executarea silită a fost ulterior casată, în baza art. 311 din Codul de procedură civilă, s-a dispus legal întoarcerea executării silite încheiate la 19.06.2000 de executorul judecătoresc.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către apelanţii-pârâţi, care au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 din Codul de procedură civilă, în dezvoltarea cărora au arătat următoarele:
- Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin aceea că nu a primit critica vizând necitarea pârâţilor în faţa instanţei de fond (art. 304 pct. 5);
- Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere hotărârile judecătoreşti depuse la dosar, prin care s-a constatat dreptul exclusiv al reclamanţilor asupra imobilului, precum şi nulitatea absolută a Contractului de închiriere nr. 1355/1998 deţinut de intimată.
A se permite reintrarea societăţii-intimate în imobilul proprietatea recurenţilor ar însemna înfrângerea şi nesocotirea tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se dispusese ridicarea magaziei şi evacuarea.
în recurs s-a depus ca act nou, în condiţiile art. 305 din Codul de procedură civilă, certificatul de grefă eliberat de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, conform căruia recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 1995A/A din 18.10.2000 a Tribunalului Teleorman a fost respins ca nefondat.
Examinând criticile formulate, Curtea constată recursul fondat, pentru următoarele considerente:
Reţinând în motivarea soluţiei lor, prin care au dispus întoarcerea executării, dispoziţiile art. 311 din Codul de procedură civilă, instanţele au greşit atunci când nu au verificat dacă această întoarcere a executării silite mai este posibilă.
Deşi, potrivit art. 311 din Codul de procedură civilă, hotărârea casată nu are nici o putere, iar actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, pentru ca această reglementare să dea loc unei întoarceri a executării silite este necesar ca întoarcerea executării să mai poată avea loc, respectiv cel care pretinde acest lucru să poată justifica, în afara hotărârii şi a actelor de executare desfiinţate, un titlu care să-i îndreptăţească revenirea la situaţia dinaintea executării.
în speţă, s-a procedat în baza hotărârii ulterior desfiinţate la ridicarea materialelor de construcţii aparţinând societăţii S.C. "G." S.R.L., aflate pe terenul numiţilor S.I.F. şi S.F.F.
Cu privire la terenul din litigiu, societatea deţinea la acel moment Contractul de închiriere nr. 1355 din 16.02.1998/520 din 1.06.1999, încheiat iniţial cu S.C. "U." S.A. şi preluat ulterior de Municipiul Roşiorii de Vede, a cărui nulitate s-a dispus însă prin Sentinţa civilă nr. 1379 din 17.05.2000 a Judecătoriei Roşiorii de Vede, rămasă irevocabilă, conform Deciziei civile nr. 16 din 8.01.2002 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a lll-a civilă.
Rezultă, în aceste condiţii, că a admite întoarcerea executării înseamnă a-i permite reclamantei să-şi depoziteze materialele de construcţii pe un teren asupra căruia nu justifică nici un titlu şi deci să-i îngăduie o ocupare abuzivă a acestuia.
Ignorând mijloacele de probă (hotărârile judecătoreşti) din care rezultă că titlul reclamantei în temeiul căruia aceasta putea să pretindă întoarcerea executării a fost desfiinţat, instanţele au pronunţat o soluţie greşită.
în speţă, devine incident motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 din codul de procedură civilă (au fost ignorate mijloacele de probă hotărâtoare în dezlegarea pricinii), şi nu cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, la care face referire recurenta, încadrând astfel în mod greşit criticile formulate pe acest aspect.
Celălalt motiv de casare invocat, art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, nu va fi reţinut, având în vedere că judecarea în primă instanţă, fără citarea părţilor, s-a făcut în condiţiile vechii reglementări a contestaţiei la executare, care permitea o pronunţare asupra executării, în cazuri urgente, chiar şi înainte de orice înfăţişare.
în consecinţă, pentru considerentele expuse anterior, văzând dispoziţiile art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, recursul va fi admis, se va modifica decizia tribunalului şi, rejudecând apelul, prin admiterea acestuia, conform art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va schimba în tot sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
| ← Executare silită. Nerespectarea regulilor privind executarea de... | Executare silită. Creanţă. Condiţii → |
|---|
