Hotărâre judecătorească. Indicarea în mod greşit a căii de atac. Principiul legalităţii căilor de atac. Recurs exercitat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
împrejurarea că în sentinţă s-a făcut menţiunea greşită, în sensul că hotărârea se poate ataca cu apel, nu împiedică instanţa de control judiciar să o caracterizeze, potrivit naturii cauzei şi dispoziţiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca fiind recurs, întrucât, potrivit principiului legalităţii căilor de atac, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
(Decizia nr. 124 din 17 ianuarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, la 21.02.2001, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâţii C.G., D.I.M., U.C. şi C.M.A. pentru ca instanţa să-i oblige la plata sumei de 12.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru lucerna pe care i-au distrus-o de pe un teren în suprafaţă de 0,67 ha.
Prin Sentinţa civilă nr. 1252 din 9 mai 2001, Judecătoria Alexandria a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit procesului-verbal, reclamantul a fost pus în posesie în 1997 pe o suprafaţă de teren situată în tarlaua 78, punctul V.A., şi nu pe terenul în suprafaţă de 0,67 ha, care se află în tarlaua 71 şi pentru care se eliberase titlu de proprietate încă din anul 1996, pe numele defunctului D.N.S., la a cărui succesiune reclamantul nu are vocaţie succesorală.
împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, pe care tribunalul l-a calificat drept recurs, iar prin Decizia civilă nr. 642/R din 18.10.2001 l-a respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că în pricina dedusă judecăţii reclamantul nu are calitate procesuală activă, întrucât nu a făcut dovada calităţii de proprietar sau de posesor de bună-credinţă al suprafeţei de teren ale cărui fructe le-a pretins.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Critica priveşte următoarele aspecte:
în mod greşit tribunalul a reţinut că împotriva hotărârii primei instanţe se poate declara recurs şi nu apel.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 12.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucernei de pe suprafaţa de 0,67 ha teren ce a fost distrusă de pârâţi. Reclamantul a introdus deci o cerere în pretenţii împotriva pârâţilor, pretinzând că ei au săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Judecătoria Alexandria a indicat în dispozitivul sentinţei civile calea de atac a apelului.
Cererea recurentului nu intră în categoria cererilor prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă, pentru că derivă dintr-o faptă ilicită şi deci este supusă prevederilor art. 282 din Codul de procedură civilă.
în mod nelegal prima instanţă şi tribunalul au reţinut că acţiunea a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin întâmpinarea depusă intimaţii au invocat inadmisibilitatea recursului.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate şi a excepţiei de fond invocate de către intimaţi, Curtea apreciază că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 12.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucernei distruse de pe terenul proprietatea sa.
Sentinţa prin care a fost soluţionată această cerere a fost pronunţată la 9 mai 2001.
La 2 mai 2001 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, în temeiul căreia art. 725 alin. 1 din codul de procedură civilă a fost modificat în sensul următor: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche". Prin urmare, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile intrate în vigoare la 2 mai 2001.
Art. 2821 din Codul de procedură civilă nu face distincţie asupra naturii contractuale sau delictuale a obligaţiei, având ca obiect plata unei sume de bani în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv, atunci când stabileşte că nu sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală cu privire la un astfel de obiect.
împrejurarea că în sentinţă s-a făcut menţiunea că hotărârea este susceptibilă de apel este lipsită de relevanţă, având în vedere principiul legalităţii căilor de atac, în temeiul căruia o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea consideră că tribunalul a calificat corect calea de atac solicitată de reclamant, motiv pentru care va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în recurs.
| ← Hotărâre judecătorească. Nemotivare în fapt şi în drept... | Executarea silită a titlurilor executorii bancare. Competenţă... → |
|---|
