Executare silită. Cerere de suspendare. Cadrul procesual în care se poate formula
| Comentarii |
|
Cererea de suspendare a executării silite se poate formula numai în cadrul unei contestaţii la executare, nefiind admisibilă introducerea unei astfel de cereri în condiţiile inexistenţei unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile art. 401 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 132 din 17 ianuarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii P.I., P.M., P.C. şi P.V. au solicitat suspendarea executării Deciziei civile nr. 249/A/2000 a Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 22008 din 23.11.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta P.E.
Instanţa a reţinut că prin Decizia civilă nr. 249/A din 1.02.2000 a Tribunalului Bucureşti a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă P.E. împotriva Sentinţei civile nr. 19054 din 12.11.1999 şi a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială şi s-a dispus evacuarea pârâţilor P.M., P.I., P.M.C. şi P.V.G. din imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1.
La data de 1.09.2000, pârâta P.E. a formulat cerere de executare silită a Deciziei civile nr. 249 din 1.02.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Potrivit art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură civilă, cererea de suspendare a executării silite se poate formula numai în cadrul unei contestaţii la executare, legea nepermiţând introducerea unei cereri de suspendare a executării în condiţiile în care nu s-a formulat contestaţie la executare.
Susţinerea reclamanţilor, în sensul că au formulat contestaţie la executare, ce face obiectul Dosarului nr. 22306/2000, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât din actele dosarului a rezultat că în Dosarul nr. 22306/2000 este formulată o cerere de evacuare, pe calea ordonanţei preşedinţiale, de către reclamanţii P.V.G., P.I., P.M. şi P.C. în contradictoriu cu pârâta P.E.
Prin Decizia civilă nr. 566/A din 21.02.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanţii P.V.G., P.M., P.l. şi P.C. împotriva Sentinţei civile nr. 22008 din 23.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1561 din 24.05.2001, a admis recursul declarat de reclamanţii P.V.G., P.M., P.C. şi P.l. împotriva Deciziei civile nr. 566/A din 21.02.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, a casat decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Rejudecând după casare, prin Decizia civilă nr. 2828/A din 10.10.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi P.V.G., P.M., P.C. şi P.l. împotriva Sentinţei civile nr. 22008 din 23.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P.E.
Au fost obligaţi apelanţii la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. Tribunalul a reţinut că motivul de apel formulat, vizând greşita apreciere a probelor, este nefondat, întrucât prima instanţă a avut în vedere norme de drept procesual, şi nu de drept material, şi nici nu a făcut o apreciere a probelor administrate. Totodată, s-a reţinut că evacuarea este o măsură deja efectuată, iar existenţa unui alt proces nu constituie un motiv care să ducă la suspendarea executării unei alte hotărâri.
împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în termen legal, au declarat recurs apelanţii P.I., P.M., P.V. şi P.C.
Prin motivele de recurs formulate se critică decizia tribunalului, pentru următoarele considerente:
Dispoziţia nr. 1347 din 27.08.1999 a Primarului General al Capitalei a fost comunicată lui P.V.G. şi fostului proprietar S.O., dispoziţia nefiind contestată în perioada 1999 - 2001 de către S.O.
în aceste condiţii, cum Dispoziţia nr. 1347 din 27.08.1999 dispunea anularea primei Dispoziţii nr. 870/1994, prin care se dispusese retrocedarea imobilului către S.O., iar imobilul construcţie şi teren au reintrat în patrimoniul statului, măsura nu putea fi ignorată de către instanţele de fond şi de apel.
După reintrarea imobilului în proprietatea statului român, contractul de vânzare-cumpărare pe numele lui P.V.G. a fost consolidat. Prin urmare, P.V.G. şi restul membrilor familiei P. nu puteau fi evacuaţi fără ca, în prealabil, Dispoziţia nr. 1347/1999 a Primăriei Municipiului Bucureşti să fi fost anulată.
în mod greşit instanţele au refuzat introducerea în cauză a Statului, prin municipiul Bucureşti, deoarece numai Statul prin Primarul General putea dispune evacuarea reclamanţilor, şi, tot în mod greşit, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 1347/1999 a Primarului General şi evacuarea reclamanţilor.
Prin urmare, instanţele au ignorat dreptul de proprietate al Statului Român, singurul care putea cere evacuarea reclamanţilor din imobil. Se mai invocă lipsa de calitate procesuală pasivă a lui P.E. în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 8, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă.
în baza art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va încadra motivele de recurs formulate într-unui singur, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, urmând a considera criticile formulate, drept argumente aduse în susţinerea acestui singur motiv de casare.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Toate criticile formulate vizează aspecte care ţin de raporturile juridice existente între părţi cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sectorul 1.
Aceste raporturi juridice nu fac însă obiectul cauzei de faţă. în prezentul litigiu, instanţele au fost învestite cu o cerere de suspendare a executării silite a Deciziei civile nr. 249/A din 1.02.2000 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a lll-a civilă. Prin această hotărâre s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă P.E. împotriva Sentinţei civile nr. 19054 din 12.12.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a schimbat în tot sentinţa apelantă, în sensul că s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta P.E., şi s-a dispus evacuarea pârâţilor P.M., P.I., P.M. şi P.V.G. din imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1.
în raport de această cerere de suspendare a executării silite, în mod corect, instanţele au apreciat că o astfel de cerere este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, criticile formulate prin căile de atac nu puteau viza decât modul de soluţionare a acestei cereri.
Or, în cauză, motivele de recurs vizează numai aspecte ce ţin de fondul litigiului cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului, aspecte care însă trebuiau evidenţiate pe parcursul exercitării căilor de atac împotriva Sentinţei civile nr. 19054 din 12.11.1999 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
în consecinţă, nefiind legate de obiectul prezentei cereri, aceste aspecte invocate ca motive de recurs nu pot fi avute în vedere.
în ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a Statului Român, Curtea reţine că reclamanţii-recurenţi nu au formulat pe parcursul judecăţii în fond şi în apel o atare cerere.
Ea a fost formulată în faţa instanţei de recurs şi respinsă ca inadmisibilă, deoarece astfel de cereri nu se pot formula pentru prima dată în recurs.
Intimata P.E. are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, atâta vreme cât a fost parte în procesul soluţionat prin decizia civilă a cărei suspendare se solicită.
în consecinţă, în temeiul art. 316 din codul de procedură civilă raportat la art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Executare silită. Cerere de suspendare provizorie a executării... | Executare silită. Buna-credinţă. Exercitarea căilor de atac... → |
|---|
