Exercitarea unei căi de atac de către Ministerul Public în ipoteza în care procurorul nu a participat la judecarea cauzei
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 45
Procurorul va putea exercita căile de atac, indiferent dacă el a participat sau nu la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea care face obiectul căii de atac.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 59R din 25 ianuarie 2011 (nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 16 din 1.04.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă cererea formulată de petentul Partidul P.P. şi s-a luat act de modificările intervenite în structura de conducere a petentului conform celor aprobate de către Conferinţa Naţională a P.P.P.S. din data de 25.07.2009 şi consemnate în procesul-verbal din 25.07.2009 şi s-a dispus înregistrarea acestor modificări în Registrul partidelor politice de la Tribunalul Bucureşti.
Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 24 şi 25 din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice şi a dispus admiterea cererii ca atare.
împotriva sentinţei civile pronunţată de instanţa de fond au declarat contestaţie contestatorul Partidul S.S.S.E.S.B. şi Ministerul Public, iar prin decizia civilă nr. 1108 R din 14.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost anulată ca netimbrată contestaţia formulată de Partidul S.S.S.E.S.B., s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului C.A. şi s-a respins contestaţia formulată de acesta ca atare şi au fost respinse excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată de Ministerul Public, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor I.G.V.C. şi P.D.N.; prin aceeaşi decizie civilă s-a respins cererea întemeiată pe art. 723 C. proc. civ., a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis contestaţia formulată de Ministerul Public, iar sentinţa contestată a fost modificată în sensul respingerii cererii.
împotriva deciziei civile nr. 1108 R din 14.09.2010 a formulat contestaţie în anulare contestatorul Partidul P.P.S., prin preşedinte I.G.V.C. în temeiul art. 318 C. proc. civ. pentru grave erori materiale săvârşite de către instanţa de recurs şi pentru omiterea pronunţării pe capătul de cerere privind rejudecarea.
Prin cererea precizată, întemeiată pe art. 322 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. proc. civ., art. 305 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 106 C. proc. civ. se invocă grave erori materiale săvârşite de instanţa de recurs prin exercitarea cu rea - credinţă a profesiei pentru nepronunţarea pe recursul formulat prin fax la 11.06.2010 de către I.G.V.C., pentru promovarea recursului de către un procuror fară calitate procesuală de a promova recurs şi ca atare hotărârea pronuntată în recurs este nulă absolut.
Prin cea de a treia critică revizuentul precizează că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului pe care l-a declarat la
11.06.2010, astfel că decizia civilă nr. 1108 R din 14.09.2010 este nulă absolut.
Decizia civilă a cărei revizuire se solicită nu poate fi dusă la îndeplinire, fiind pronunţată prin încălcarea legii şi a statului P.P.P.S.
Se solicită în final casarea deciziei civile nr. 1108 R din 14.09.2010 şi menţinerea sentinţei civile nr. 16 din 1.04.2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
In şedinţa publică de la 25.01.2011, Curtea a pus în discuţie formularea în termen legal a cererii de transformare a contestaţiei în anulare în cerere de revizuire şi a reţinut că modificarea cererii a fost formulată în termen legal întrucât părţile nu au formulat concluzii în sensul art. 134 C. proc. civ. până la 25.01.2011, în raport de data modificării temeiului juridic al contestatiei în anulare în cerere de revizuire din
Cererea de revizuire este nefondată având în vedere că deşi s-au invocat ca temei prevederile art. 322 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. proc. civ. nu a fost detaliat fiecare motiv de revizuire.
Astfel, alin. (1) din art. 322 C. proc. civ. dispune că revizuirea unei hotărâri definitive se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, situaţie care nu se regăseşte în criticile revizuentului, astfel că cererea de revizuire va fi respinsă pe acest temei de drept.
Criticile revizuentului nu se încadrează nici în motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2,4 şi 5 C. proc. civ.
în ce priveşte declararea recursului de către procuror, fără calitate şi capacitate de reprezentare, Curtea constată că procurorul va putea exercita căile de atac, indiferent dacă el a participat sau nu la judecarea cauzei în care s-a pronunţat hotărârea care face obiectul căii de atac, considerente în temeiul cărora susţinerile revizuentului urmează a fi respinse ca nefondate.
Nu s-a făcut dovada că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra recursului promovat de către I. G. V. C., transmis prin fax la 11.06.2010 deoarece din actele dosarului nu reiese sesizarea instanţei cu atare cerere.
Revizuentul a invocat şi dispoziţiile art. 105 - 106 C. proc. civ. însă nu a precizat care sunt actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale precum şi vătămarea ce s-a produs părţii pentru a se constata incidenţa acestor dispoziţii procedurale.
Conform acestor considerente, cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată potrivit art. 326 C. proc. civ.
Articolul 90 alin. (4) N. C. proc. civ. prevede că procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauzele minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii.
Prin urmare, Ministerul Public va putea exercita căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauzele privind minori, interzişi judecătoreşti, persoane puse sub interdicţie şi dispăruţi, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, având şi posibilitatea, potrivit art. 90 alin. (5) N. C. proc. civ. de a solicita punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea acestora, în celelalte cazuri putând formula căi de atac numai dacă a participat la judecarea cauzei, anume atunci când a pus concluzii, posibilitate prevăzută de art. 90 alin. (3) N. C. proc. civ. Astfel, în privinţa punerii de concluzii, procurorul îşi poate exercita acest drept procesual în orice fază a litigiului, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetăţenilor.
| ← Contestaţie în anulare pentru omisiunea citării. Transmiterea... | Cerere de asigurare dovezi formulată în contradictoriu cu... → |
|---|
