Revizuire. Contrarietate de hotărâri. Hotărâri pronunţate de către Judecătorie şi C. A.. Declinare către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Invocare din oficiu a excepţiei de necompetenţă materială
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 158 alin. (3), art. 322 pct. 7, art. 323 alin. (2)
Având în vedere că revizuienta a invocat contrarietatea dintre două hotărâri, una pronunţată de către Judecătoria Galaţi şi cealaltă de Curtea de Apel Galaţi, instanţa va declina competenţa de soluţionare în favoarea instanţei mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile, respectiv înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Normele privind competenţa materială a instanţei au caracter imperativ şi pot fi invocate de instanţă din oficiu în orice fază procesuală.
C.A. Galaţi, s. civ., dec. civ. nr. 12 din R din 12 ianuarie 2010 (Jurindex)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1646 din 19.11.2009, revizuienta H.N., în contradictoriu cu intimaţii E.B., E.J. şi Consiliul Local G., a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând că există contrarietate între sentinţa civilă nr. 3817 din 27.06.2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi decizia civilă nr. 923 din 5.11.2004 pronunţată de C.A. Galaţi.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, conform dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Cu toate acestea, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice, în această situaţie de excepţie ea devenind o cale de atac de reformare.
în cauza de faţă s-a invocat de către jevizuientă existenţa a două hotărâri potrivnice, respectiv sentinţa civilă nr. 3817 din 27.06.2003 a
Judecătoriei Galaţi şi deciziei civile nr. 923 din 5.11.2004 a Curţii de Apel Galaţi, solicitându-se, pe cale de consecinţă, anularea ultimei hotărâri, pe considerentul că încalcă autoritatea de lucru judecat.
Normele privind competenţa materială a instanţei au caracter imperativ şi pot fi invocate de instanţă din oficiu în orice fază procesuală.
în speţă, Curtea, având în vedere considerentele expuse anterior, precum şi împrejurarea că instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care se precizează că ar fi pronunţat hotărâri potrivnice, respectiv Judecătoria Galaţi şi Curtea de Apel Galaţi, este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 137 coroborat cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Hotărârea a fost pronunţată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, care a introdus art. 1591 alin. (2) şi în care se prevede că necompetenţă materială poate fi invocată de către părţi sau de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Astfel, deşi necompetenţă materială este în continuare prevăzută de art. 159 alin. (1) pct. 2 ca fiind de ordine publică, aceasta trebuie invocată într-un termen scurt, pentru a se evita tergiversarea procesului prin invocarea ulterioară a excepţiei de necompetenţă materială şi reluarea judecăţii în faţa unei alte instanţe.
Se observă că legiuitorul foloseşte două momente alternative (i) prima zi de înfăţişare şi (ii) începerea dezbaterilor asupra fondului. Raţiunea acestei alternanţe este ipoteza în care prima zi de înfăţişare coincide cu termenul la care instanţa acordă cuvântul pe fond, deci în alte cuvinte, procesul care se soluţionează la primul termen.
Având în vedere că Legea nr. 202/2010 a preluat în materia excepţiei de necompetenţă dispoziţiile din Noul Cod de Procedură Civilă, observaţiile de la Nota 1 îşi vor păstra actualitatea şi după intrarea în vigoare a noii reglementări procesual civile. Trebuie observat că, art. 126 alin. (1) N. C. proc. civ. se referă ca moment alternativ la terminarea cercetării procesului în faţa primei instanţe. Cercetarea procesului este faza procesuală ulterioară etapei scrise, care se va desfăşura în cameră de consiliu şi în care, printre altele, vor fi soluţionate excepţiile şi vor fi încuviinţate şi administrate probele, conform art. 232 alin. (2) N. C. proc. civ. Terminarea cercetării procesului va fi termenul la care, instanţa considerându-se lămurită, va declara prin încheiere cercetarea procesului încheiată şi va stabili un termen pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică. Prin urmare, excepţia de necompetenţă materială va putea fi invocată la următoarele momente: (i) în faza scrisă, prin întâmpinare; (ii) la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate sau (iii) dacă procesul se soluţionează la primul termen de judecată, până la momentul declarării de către instanţă a închiderii cercetării procesului.
Articolul 127 alin. (3) N. C. proc. civ. păstrează soluţia din Legea nr. 202/2010, sentinţa prin care se admite excepţia de necompetenţă şi se declină judecarea cauzei nu este supusă niciunei căi de atac.
| ← Cerere de asigurare dovezi formulată în contradictoriu cu... | Transpunerea cauzei între secţii. Lipsa unei declinări de... → |
|---|
