Competentă materială. Obligaţia instantei de a verifica din oficiu.
| Comentarii |
|
Acţiunea în revendicare formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar este de competenţa judecătoriei, conform art. 1 pct. I din Codul de procedură civilă.
Tribunalul nu este competent să soluţioneze o astfel de acţiune deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. e din codul de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanţă doar pricinile referitoare la expropriere, instanţa având obligaţia de a examina din oficiu competenţa materială.
Secţia Civilă, decizia nr. 3598 din 14 octombrie 1998.
Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 1991 reclamanta S.V. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Dolj şi Consiliul Local al Municipiului Craiova solicitând ca în conformitate cu art. 480 din Codul civil aceştia să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 648 mp, situat în Craiova şi având vecinătăţile precizate în acţiune.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul revendicat în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la 18 octombrie 1960 şi pe care 1-a folosit până în anul 1971, când i-a fost cotropit.
Prin sentinţa civilă nr. 8791 din 8 iunie 1994 Judecătoria Craiova a respins acţiunea cu motivarea că terenul revendicat se află în folosinţa uneia din pârâte, nefiind ocupat de construcţii, dar fiind amenajat cu teren de sport. Instanţa a mai reţinut că, pentru a se promova acţiunea în revendicare, era necesar să se solicite reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar.
în cursul procesului a decedat reclamanta B.V. iar C, Gh., în calitate de moştenitor testamentar a formulat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Prin decizia nr. 2721 din 15 noiembrie 1995 Tribunalul Dolj - Secţia civilă a admis apelul, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Craiova care urma să stabilească dacă terenul respectiv a fost trecut legal în proprietatea statului sau a fost preluat abuziv şi - în funcţie de aceasta - calea de urmat de către reclamant, respectiv acţiunea în revendicare sau procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991.
Curtea de Apel Craiova - Secţia civilă, prin decizia nr. 871 din 13 martie 1996 a admis recursul pârâtei Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport Dolj, a casat decizia nr. 272 din 15 noiembrie 1995 şi a trimis cauza Tribunalului Dolj pentru soluţionarea apelului.
După casare, Secţia civilă a Tribunalului Dolj, prin decizia nr. 2708 din 12 septembrie 1996 a admis apelul pârâtei, a desfiinţat sentinţa nr. 8791/1994 şi a reţinut cauza spre soluţionare, în primă instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, de vreme ce au fost expropriate imobilele situate pe fosta stradă România Liberă, de la numărul 1 la nr. 12, se presupune că a fost expropriată şi suprafaţa de teren aflată la nr. 5, aparţinând reclamantei S.V., concluzia instanţei întemeindu-se pe o adresă în acest sens eliberată de Direcţia judeţeană pentru Tineret şi Sport.
De aceea, caracterizând-o ca fiind o cerere în materie de expropriere, tribunalul a reţinut-o spre soluţionare în primă instanţă, conform art. 2 lit. e din Codul de procedură civilă.
Prealabil analizei motivelor de casare conform art. 306 din Codul de procedură civilă, curtea urmează a verifica competenţa materială a tribunalului în raport de natura litigiului dedus judecăţii.
în speţă, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren menţionată, ce nu a fost niciodată expropriată, temeiul juridic precizat fiind art. 480 din Codul civil.
Din probele existente la dosar, printre care şi listele anexă la Decretul nr. 511/1 iulie 1969 rezultă că terenul în discuţie nu figurează ca fiind expropriat.
Ne aflăm, aşadar, în prezenţa unei acţiuni în revendicare formulată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, a cărei competenţă de soluţionare în primă instanţă aparţine judecătoriei, conform art. I pct. I din Codul de procedură civilă, care, de altfel, a şi fost sesizată iniţial.
Prezumând că terenul în litigiu a fost expropriat deoarece au fost expropriate terenurile învecinate şi soluţionând cauza în primă instanţă conform art. 2 lit. e din Codul de procedură civilă, tribunalul a schimbat temeiul juridic al acţiunii şi totodată a nesocotit normele imperative privitoare la competenţa materială, ceea ce constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunţate.
Apare astfel ca fiind greşită şi hotărârea curţii de apel care era datoare, din oficiu, să verifice dacă pricina a fost soluţionată cu respectarea competenţei materiale.
în consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamantul C. Gh., se va admite apelul aceluiaşi reclamant şi, pe cale de consecinţă se vor desfiinţa ambele sentinţe pronunţate de Secţia civilă a Tribunalului Dolj, cauza urmând a fi trimisă, spre soluţionare Judecătoriei Craiova.
| ← Punere sub interdicţie. Condiţii în care poate fi dispusă de... | Contestaţie formulată împotriva unui act de imputaţie pentru... → |
|---|
