Contestaţie formulată împotriva unui act de imputaţie pentru o pagubă cauzată unei persoane juridice care nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 18 din legea nr. 94/1992.
| Comentarii |
|
Din conţinutul prevederilor art. 46 din Legea nr. 94 din 8 septembrie 1992 rezultă că, în ipoteza în care actele de imputaţie nu privesc persoanele vizate de art. 46 din acest act normativ sau pagubele nu au fost cauzate persoanelor juridice susceptibile de a fi supuse controlului Curţii de Conturi, competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine instanţelor judecătoreşti de drept comun.
Secţia Civilă, decizia nr. 4304 din 4 decembrie 1998.
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 1998 B.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputare nr. 1/1998 emisă în sarcina sa de către preşedintele Cooperativei de Consum Geoagiu.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 10 aprilie 1998 Judecătoria Orăştie a declinat competenţa în favoarea Colegiului Jurisdicţional al Curţii de Conturi Hunedoara.
La rândul său, Curtea de Conturi a României -Colegiul Jurisdicţional Hunedoara, prin sentinţa nr. 73 din 24 septembrie 1998 a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Orăştie şi, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea Supremă de Justiţie pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Soluţionând conflictul de competenţă în conformitate cu art. 22 alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanţa supremă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 139 din Constituţia României, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, având totodată, în condiţiile legii şi atribuţii jurisdicţionale.
în concretizarea prevederii constituţionale enunţate, prin Legea nr. 94 din 8 septembrie 1992 au fost reglementate atribuţiile jurisdicţionale pe care le exercită Curtea de Conturi.
în cadrul acestor atribuţii şi în conformitate cu prevederile art. 46 din lege, sunt supuse jurisdicţiei instanţelor Curţii de Conturi contestaţiile introduse împotriva actelor de imputaţie de către administratorii, gestionarii, contabilii, precum şi de către alţi salariaţi, care au participat împreună cu cei din prima categorie, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18 din lege în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
Din conţinutul reglementării citate rezultă că, în ipoteza în care actele de imputaţie nu privesc persoanele vizate de art. 46 din Legea nr. 94/1992 sau pagubele nu au fost cauzate persoanelor juridice susceptibile a fi supuse controlului Curţii de Conturi potrivit art. 18 din lege, competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 174 din Codul muncii, deoarece dispoziţiile de exceptare de la normele dreptului comun limitează competenţa Curţii de Conturi de judecare a contestaţiilor împotriva actelor de imputaţie, numai la situaţiile limitativ arătate în art. 46 din menţionata lege.
în cauză, persoana juridică prejudiciată nu face parte din categoria persoanelor care - în raport de natura capitalului social - intră sub jurisdicţia Curţii de Conturi în temeiul art. 18 din Legea nr. 94/1992, situaţie în care, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine instanţelor de drept comun.
N.B. - în acelaşi sens, deciziile Secţiei Civile nr. 4306 şi 4307 din 4 decembrie 1998.
| ← Competentă materială. Obligaţia instantei de a verifica din... | Recuzare. Compunerea instanţei → |
|---|
