Fond funciar. Lipsa calităţii de persoană îndrep-tătită
| Comentarii |
|
»
Legea nr. 18/1991, art. 11
Sora defunctului nefăcând parte din familia acestuia, nu are nici calitate de moştenitor, în consecinţă nu face parte dintre persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în registrul agricol, aflate în posesia familiei defunctului.
Decizia civilă nr. 195/R din 22 martie 2006 - C.J.
Prin sentinţa civilă nr. 357 din 28 aprilie 2005 Judecătoria Z. a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată de pârâta G.M.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L.E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Judeţeană de aplicare Legii nr. 18/1991, G.M. şi în consecinţă:
A dispus anularea titlului de proprietate cu nr. 00467 din 26 mai 1997 emis de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi emiterea (precum şi eliberarea) unui nou titlu de proprietate, pe numele D.A. şi E.G., conform adeverinţei de proprietate nr. 242 din 14 octombrie 1991 emisă de Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 în baza Hotărârii nr. 55 din 18 septembrie. 1991 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantei.
A declarat nulă cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională G.M., ca fiind lipsită de obiect.
A obligat pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991
- prin primar şi G.M. să-i plătească reclamantei câte 1.745.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 464 din 20 decembrie 2005 Tribunalul B. a respins excepţia nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 38110 din 22 noiembrie 2004 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, invocată de apelanta pârâtă G.M.
A respins excepţia nulităţii absolute a Hotărârii nr. 55/1991 emisă de către Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, invocată de aceeaşi apelantă.
A respins apelul formulat de apelanta pârâtă G.M., împotriva sentinţei civile nr. 357 din 28 aprilie 2005 a Judecătoriei Z.
A admis apelul declarat de apelanta reclamantă L.E. împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis excepţia nulităţii absolute parţiale a Hotărârii nr. 55/1991 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 - anexa nr. 4 poziţia nr. 118 în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 0,58 ha şi pe numele lui D.A.
A obligat pe pârâta Comisia Judeţeană să emită şi să elibereze un nou titlu de proprietate pe numele lui E.G.
A înlăturat dispoziţiile vizând emiterea şi eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele D.A. şi E.G.
A păstrat restul dispoziţiilor.
A obligat apelanta pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că E.G., născut în anul 1911, figurează în calitate de cap al familiei formate din E.C. (soţie), E.N. (fiu), E.E. (fiică), E.G. (fiu), E.I. (fiu). Terenurile aflate în posesia acestei familii sunt conform registrului agricol, în suprafaţă de 0,58 ha teren arabil şi 0,86 fâneaţă, situată în locul numit „Mestecăniş” Pentru aceste terenuri s-a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este evident că faţă de conţinutul registrului agricol, sora lui E.G. nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. Astfel, D.A. nu a făcut parte din familia E.G. şi nici nu are calitatea de moştenitor al acestuia.
Deşi invocă un drept real înscris în CF, apelanta pârâtă nu a făcut dovada că actele depuse în probaţiune au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al antecesoarei sale în registrele de publicitate reală prin cărţi funciare, şi că terenurile despre care face vorbire sunt aceleaşi cu acelea indicate în registrul agricol.
Prin contractul de donaţie din 11 noiembrie 1936 A.D. primeşte din partea părinţilor săi, E.I. şi E.N. imobilul înscris în CF - casă şi curte în intravilan de 71 stj. pătraţi (255,6 mp) - fâneaţă de 1 iugăr şi 80 stj. pătraţi (6.043 mp) - teren de 1 iugăr şi 855 stj. pătraţi (8.833 mp), şi teren de 975 stj. pătraţi (3.510 mp).
Faţă de anularea cererii reconvenţionale formulate de pârâtă prima instanţă nu a putut analiza valabilitatea titlului de proprietate emis pentru suprafaţa de 0,86 ha.
De asemenea, nici nu s-a putut proceda la analizarea în fond a acestei cereri, de vreme ce pârâta nu a indicat numărul titlului de proprietate la care face referire şi nici nu l-a depus la dosar.
în ce priveşte apelul declarat de apelanta reclamantă L.E., tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Aşa cum s-a reţinut mai sus, numai E.G. avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren de 0,58 h şi respectiv 0,86 ha.
La data emiterii adeverinţei de proprietate nr. 242 din 14 octombrie 1991 E.G. era în viaţă şi, în cazul în care nu ar fi formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991, nu s-ar fi emis acest act pe numele său. în acelaşi timp, D.A., faţă de actele depuse la Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
D.A. nu are însă calitatea de succesoare a defunctului E.G., această calitate revenind fiilor săi, între care şi reclamanta.
In consecinţă, Hotărârea nr. 55/1991 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 - anexa 4 poziţia 118 este nulă absolut în ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de
0,58 ha şi pe numele de D.A., care nu are calitate de persoană îndreptăţită şi nici calitatea de moştenitoare a persoanei îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate. Pentru aceleaşi motive şi adeverinţa nr. 242 din 1991 este lovită de nulitate absolută.
Judecând recursul, instanţa a constatat următoarele:
Critica privind introducerea în judecată a altor persoane printr-o cerere reconvenţională prin care se urmăreşte valorificarea unui drept propriu al pârâtului faţă de reclamant, este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 49-66 C. proc. civ., care reglementează formele de participare a terţelor persoane în procesul civil. Instanţa nu poate schimba natura juridică a unei cereri cu încălcarea principiului disponibilităţii, în virtutea rolului activ.
Neindicarea domiciliului părţilor care reprezintă un element necesar pentru individualizarea persoanelor chemate în judecată şi totodată o obligaţie a reclamantei, atrage de fapt anularea cererii. în aceste condiţii motivul de recurs referitor la nelegalitatea procedurii de citare, nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ. invocate de recurenta pârâtă.
In condiţiile anulării cererii reconvenţionale, instanţa nu poate analiza modalitatea de exercitare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi a termenului înăuntrul căruia cei interesaţi puteau solicita reconstituirea acestui drept. Invocarea acestor motive într-o cale extraordinară de atac exced cadrului procesual dedus judecăţii.
Sub aspectul relevat, în mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că nu se putea proceda la analizarea în fond a cererii reconvenţionale, din moment ce pârâta G.M., nu a indicat numărul titlului de proprietate la care face referire şi nici nu l-a depus la dosar.
Lipsită de semnificaţie juridică este şi critica cu privire la excepţia nulităţii absolute a Hotărârii nr. 55 din 1991, pe considerentul că E.G. nu ar avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,58 ha.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafaţa adusă în cooperativele agricole de producţie este cea care rezultă din registrul agricol de la data intrării în cooperativă. Actele depuse de intimata pârâtă Comisiei Locale, care au stat la baza emiterii adeverinţei nr. 242 din 14 octombrie 1991 şi a titlului de proprietate nr. 00467/1997, atestă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu s-a făcut pe baza înscrierilor din registrul agricol. Din conţinutul registrului agricol rezultă că E.G. este persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri.
înscrisurile depuse în probaţiune şi care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al antecesoarei recurentei în cartea funciară nu evidenţiază existenţa unei identităţi dintre acestea şi terenurile pe care E.G. le-a adus la CAP, asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
în considerarea celor expuse, recursul declarat a fost respins.
| ← Modalitatea de despăgubire a chiriaşilor pentru investiţiile... | Legea nr. 18/1991. Inaplicabilitatea regulii unanimităţii → |
|---|
