Obligarea unităţii deţinătoare a imobilului la emiterea unei noi decizii, în condiţiile nesoluţionării fondului
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 25
Raportat la înscrisurile depuse de contestatori cu ocazia procedurii prealabile, complinite şi în cursul soluţionării contestaţiei, singura autoritate abilitată prin lege a examina temeinicia notificării este unitatea intimată, aceeaşi care iniţial a decis respingerea notificării la adăpostul unor aspecte de ordin procedural fără a trece la soluţionarea fondului. Astfel, se impune soluţia de obligare a acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să soluţioneze fondul notificării.
Decizia civilă nr. 143/Ap din 13 septembrie 2006 - D.M.C.
Astfel cum se desprinde din conţinutul deciziei emisă de intimată, notificarea contestatorilor a fost respinsă sub argumentul că nu au fost depuse actele de proprietate în copii legalizate sau certificate de conformitate cu originalul. Prin aceasta, intimata nu a dat curs solicitării pe fond formulată de contestatori, privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, ignorând astfel dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată. Potrivit textului, unitatea deţinătoare a imobilului este obligată să se pronunţe, prin decizie în cazul de faţă, asupra cererii de restituire în natură. Prin această formulare, legiuitorul a înţeles să investească unitatea deţinătoare cu atributul de soluţionare a notificării, pe fondul cererii formulate de contestatori.
în speţă, intimata nu a analizat fondul notificării, rezumându-se să decidă respingerea acesteia la adăpostul unor aspecte de ordin procedural, vizând, astfel cum s-a arătat, neîndeplinirea unor cerinţe de formă ale actelor doveditoare. Astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, temeiul respingerii - prevederile art. 22.4 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 - este greşit, acest text reglementând dreptul entităţii învestite cu soluţionarea notificării de a solicita notificatorului să depună în susţinerea cererii declaraţii notariale date de persoane în viaţă, care să ateste anumite situaţii în legătură cu imobilul revendicat, de natură să fundamenteze luarea deciziei. Pe această cale, în acord cu prevederile legale invocate, tribunalul a statuat că instanţa realizează, în cadrul procedurii instituite de legea specială, un control al legalităţii deciziei, fară a putea dispune asupra unor aspecte care nu au format obiect de analiză în demersul întreprins de intimată. Astfel fiind, raportat la înscrisurile depuse de contestatori cu ocazia procedurii prealabile, complinite şi în cursul soluţionării contestaţiei, singura autoritate abilitată prin lege a examina temeinicia notificării este unitatea intimată, sens în care soluţia de obligare a acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să soluţioneze fondul notificării se impune.
| ← Natura juridică a termenului reglementat de art. 23 din Legea... | Recunoaşterea dreptului la despăgubiri în echivalent... → |
|---|
