Legea nr. 18/1991. Inaplicabilitatea regulii unanimităţii

Comentarii

0

i

Legea nr. 18/1991, art. 13 alin. (3)

Conform art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 dezbaterea succesiunii se realizează potrivit dreptului comun, regula unanimităţii găsindu-şi aplicare numai în ceea ce priveşte actele de dispoziţie, actele juridice care tind la întregirea patrimoniului fiind considerate acte de administrare.

Decizia civilă nr. 225/R din 4 aprilie 2006 - L. V.

Constată că printr-o decizie, Tribunalul B. a respins excepţia tardivităţii plângerii invocată de apelanta pârâtă Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 1/2000.

A admis apelul formulat de apelanta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 1/2000, împotriva sentinţei civile pronunţată Judecătoriei

B., pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 1/2000.

în considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că este unic moştenitor după defuncţii D.C.,

I.D., G.D. şi I.C., însă a depus la dosar procuri generale de reprezentare din partea celorlalţi moştenitori, fără a preciza că cererea de chemare în judecată este formulată atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant al celorlalţi moştenitori.

Prin sentinţa pronunţată de prima instanţă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut antecesorilor, în favoarea moştenitorilor solicitanţi şi acestora.

Prin această dispoziţie, prima instanţă s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, reclamantul solicitând numai obligarea pârâtelor să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege în vederea reconstituirii dreptului de proprietate şi a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unor persoane care nu au calitatea de parte în prezenta cauză.

Reclamantul, în calitate de moştenitor, nu poate efectua acte de dispoziţie în numele celorlalţi moştenitori, chiar dacă sunt profitabile acestora.

Prin cererea de chemare în judecată, se urmăreşte reconstituirea terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut defuncţilor D.C.,

I.D., G.D. şi I.C., fără ca toţi moştenitorii să aibă calitatea de părţi, astfel că, hotărârea pronunţată nu-şi putea produce efectele.

Acţiunea formulată de reclamant, în nume propriu, nu este întemeiată, deoarece acesta nu şi-a dovedit calitatea de unic moştenitor după foştii proprietari, iar cu privire la drepturile celorlalţi moştenitori nu se poate dispune, câtă vreme aceştia nu au calitate de părţi în cauză.

împotriva acestei decizii, s-a formulat recurs, criticându-se în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 315, alin. (1) C. proc. civ., ale art. 13, alin. (3) Legea nr. 18/1991.

Conform legii suscitate, nu se impune dovada că reclamantul este unic moştenitor, dezbaterea succesiunii realizându-se potrivit dreptului comun şi nefiind vorba despre un act de dispoziţie, a fost greşit aplicat principiul unanimităţii.

Recursul este fondat.

Legea nr. 18/1991 şi regula unanimităţii au fost greşit aplicate.

Potrivit Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi prin Legea nr. 1/2000, sunt îndreptăţiţi la reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, foştii proprietari sau moştenitorii acestora.

Cererea poate fi formulată de către foştii proprietari deposedaţi sau de moştenitorii acestora, repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii.

Referitor la regulile în materie de moştenire, se aplică dreptul comun, potrivit art. 13, alin. (3) Legea nr. 18/1991.

Regula unanimităţii îşi găseşte strict aplicare numai în ceea ce priveşte actele de dispoziţie, nu şi în privinţa actelor juridice care tind la întregirea patrimoniului, deci care pot fi considerate acte de administrare.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru a purcede la judecarea fondului, cauza a fost casată.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: