Dovada calităţii de persoană îndreptăţită în procedura Legii nr. 10/2001

Comentarii

0

Legea nr. 10/2001, art. 24

Articolul 24 din Legea nr. 10/2001 prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Deşi se impunea completarea dovezilor cu cele solicitate de Comisie, aceasta viza doar concretizarea dreptului ce se examina şi nu simpla lui dovedire, care se făcuse deja cu înscrisurile depuse odată cu notificarea.

Decizia civilă nr. 64/Ap din 30 martie 2006 - R.P.

Din raportul întocmit de Comisia de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 rezultă că petentele au depus odată cu notificarea şi procesul-verbal de demolare din 30.09.1987 pentru imobilul situat în B., expropriat în baza Decretului nr. 183/1987, proprietatea doamnelor N.E., B.E. şi B.R.; proces-verbal de autentificare nr. 5627 din 30.12.1950 a contractului de vânzare-cumpărare dintre F.A. şi N.I.; contract de vânzare-cumpărare din 29.12.1950 din care rezultă că N.I. a cumpărat imobilul înscris în CF, situat în B.; adresa Direcţiei Urbanism către notificatorii cărora li se transmite să înainteze documentaţia pentru revendicarea imobilului prin executorul Judecătoresc conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Din înscrisurile mai sus enumerate rezultă atât calitatea de persoane îndreptăţite a petentelor (conform art. 3-4 din Legea nr. 10/2001) cât şi actul normativ în baza căruia imobilul acestora a fost preluat de Stat (Decretul nr. 183/1987 de expropriere).

Altfel spus, actele doveditoare depuse de petente demonstrau temeinicia notificării depuse (chiar dacă ulterior acestea nu au fost completate potrivit celor cerute de intimate) şi nu puteau forma convingerea intimatului că petentele nu au făcut dovada trecerii imobilului notificat în proprietatea Statului Român şi nici calitatea de persoane îndreptăţite.

în acest sens, art. 24 din Legea nr. 10/2001 prevede că în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Or, înscrisurile depuse de petente - în absenţa unor probe contrare

— sunt de natură se circumscrie textului de lege mai sus citat.

Este adevărat că se impunea completarea dovezilor cu cele solicitate de Comisie, dar oricum completarea viza concretizarea dreptului ce se examina şi nu simpla dovedire a lui, care se făcuse deja cu înscrisurile depuse odată cu notificarea.

Aşa fiind, soluţia adoptată de intimat, purtând asupra respingerii notificării ca nedovedită, este nelegală şi netemeinică, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

în acest context şi faţă de cele ce preced, instanţa a respins apelul ca nefondat (art. 296 C. proc. civ.) şi a păstrat sentinţa atacată ca temeinică şi legală.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: