Fond funciar. Stabilirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcţiei, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată. Necesitatea ca proprietarul construcţiei să fie titular al dreptului de folosinţă a terenului
| Comentarii |
|
în aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, terenul aferent construcţiei, pentru care reclamantul este îndreptăţit la emiterea titlului de proprietate este cel deţinut de autorul de la care a fost cumpărată construcţia.
împrejurarea că reclamantul a îngrădit, în mod nejustificat, o porţiune din terenul pârâţilor nu-l transformă pe acesta în titular al dreptului de folosinţă, pentru a-i fi aplicabile prevederile legale menţionate.
(Decizia nr. 1987 din 26 iunie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin-Vale, reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâţii N.G., N.N., N.E., R.G., S.M., G.M., Comisia judeţeană Giurgiu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia locală Floreşti-Stoeneşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând modificarea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâţilor, prin diminuarea cu 460 mp a suprafeţei din intravilan şi înscrierea acestei suprafeţe în titlul reclamantului, pentru ca, astfel, să-i fie mărită suprafaţa de teren pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate, la 1960 mp.
S-a invocat, în motivarea cererii, că la eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamantului nu s-a ţinut seama de faptul că, în anul 1986 a cumpărat casa şi terenul aferent, îngrădit pe toate laturile sale, a cărui suprafaţă este de 1960 mp şi nu 1500 mp, cât i-a fost trecut în titlu, diferenţa fiind inclusă, în mod greşit, în titlul pârâţilor.
Prin Sentinţa civilă nr. 944 din 22.06.2000, Judecătoria Bolintin-Vale a admis cererea astfel cum a fost formulată, reţinând, în motivare, că reclamantul a cumpărat casa şi terenul aferent în 1986, prin dispoziţiile Decretului-lege nr. 42/1990, devenind titular al dreptului de proprietate asupra acestui fond, împrejmuit pe toate laturile sale, a cărui mărime a fost determinată prin măsurătorile expertului, la 1960 mp.
împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii N.G. şi S.M., formulând critici în ce priveşte modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătându-se că judecarea pricinii s-a făcut cu lipsă de procedură faţă de ceilalţi pârâţi.
S-a invocat, de asemenea, reţinerea greşită a situaţiei de fapt, în condiţiile în care, prin admiterea acţiunii, reclamantului i s-a stabilit dreptul asupra unui fond mai mare decât cel înscris la partida lui N.G., autor al celei de la care reclamantul a cumpărat, în anul 1986, casa şi terenul.
Apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 902 din 10.11.2000 a Tribunalului Giurgiu şi, în consecinţă, acţiunea formulată a fost respinsă, ca nefondată.
S-a apreciat, în ce priveşte critica formală, vizând nelegala îndeplinire a procedurii de citare, că, deşi reală, nu se impunea desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele tuturor pârâţilor, că unii dintre aceştia au fost citaţi în mod corect, iar ceilalţi au avut cunoştinţă de proces, având în vedere cererile de amânare depuse la dosar.
Au fost apreciate, ca întemeiate, criticile de fond formulate de apelanţi.
Astfel, în ce priveşte fundamentarea soluţiei de admitere a acţiunii pe dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, s-a considerat că prima instanţă a greşit, întrucât textul menţionat are caracter recognitiv şi constatator, stabilind existenţa dreptului de proprietate asupra fondului aferent locuinţei în patrimoniul acelora care au avut acest drept.
Or, reclamantul nu a avut niciodată în patrimoniul său un drept de proprietate asupra vreunei fracţiuni din terenul aferent casei, până în anul 1991, când a operat transferul de drept, în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată.
Reclamantului i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra unui fond de 1500 mp, pentru că astfel a rezultat în urma măsurătorii suprafeţei curţii sale.
în condiţiile în care oricum i s-a reconstituit un drept de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea avută de autorul său la data înstrăinării, în 1986, şi-a mutat gardul pe latura vecină cu fondul pârâţilor, înglobând din acesta, în terenul său, o suprafaţă de 466 mp.
S-a reţinut că, în felul acesta, prin mijloace ilicite, s-a încercat o falsă determinare a suprafeţei curţii reclamantului, ceea ce expertul a şi făcut, luând în considerare amplasarea gardului.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către intimatul-reclamant I.N.
în motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Situaţia de fapt a fost reţinută greşit, deoarece, potrivit actelor dosarului, recurentul a cumpărat casa şi terenul aferent acesteia, pe care l-a împrejmuit.
Cum, la apariţia Decretului-lege nr. 42/1990, terenul cumpărat era îngrădit, înseamnă că reclamantul-recurent a devenit proprietar de drept al acestuia.
întrucât, în urma expertizei, a rezultat că suprafaţa terenului aferent casei este de 1965 mp, înseamnă că pentru atât era îndreptăţit reclamantul la reconstituire, astfel încât, în mod netemeinic, a fost admis apelul.
în drept, criticile formulate au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 11 din Codul de procedură civilă.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pretinzând modificarea titlului de proprietate, prin includerea unei suprafeţe mai mari decât cea pentru care i-a fost stabilit dreptul de proprietate (1966 mp, în loc de 1500 mp), reclamantul a arătat că este îndreptăţit la aceasta, întrucât atât măsoară, în fapt, curtea casei sale, şi a invocat dispoziţiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990. Potrivit textului menţionat, "terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deţinătorilor".
în speţă însă, reclamantul a devenit deţinător al terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1986 cu N.F., prin care a dobândit construcţia din comuna Floreşti-Stoeneşti, terenul aferent în suprafaţă de 250 mp trecând în proprietatea statului şi rămânând în folosinţa cumpărătorului.
De aceea, stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului aferent construcţiei se putea realiza, prin ordin al prefectului, în condiţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, ("terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor").
în aplicarea acestor dispoziţii legale, terenul aferent construcţiei, pentru care reclamantul era îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate, nu putea depăşi suprafaţa de 1000 mp, atât cât a deţinut numitul N.G., autorul celei de la care reclamantul a cumpărat în anul 1986.
Potrivit titlului de proprietate eliberat, reclamantului i s-a stabilit însă drept de proprietate pentru o suprafaţă de teren mai mare (1500 mp), pentru că, potrivit adresei Primăriei Floreşti-Stoeneşti, la momentul efectuării măsurătorilor, Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a găsit împrejmuită suprafaţa de 1494 mp.
Chiar şi în aceste condiţii, nemulţumit de suprafaţa dobândită în proprietate, reclamantul a pretins, în mod nejustificat, o suprafaţă de 466 mp, din terenul pârâţilor, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului.
Reclamantul nu a justificat vreun drept cu privire la suprafaţa de teren pretinsă, iar îngrădirea de către acesta a unei porţiuni din terenul pârâţilor (printr-o acţiune în revendicare anterioară stabilindu-se, în mod irevocabil, că I.N. a ocupat 466 mp din terenul reconstituit pârâţilor) nu-l transformă pe acesta în titular al dreptului de folosinţă asupra respectivului teren, pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, şi în privinţa acestuia.
în consecinţă, conform considerentelor expuse, criticile formulate au fost găsite neîntemeiate, astfel încât recursul a fost respins. (Judecator Adina Nicolae)
| ← Fond funciar. Titlu de proprietate. Modificare. Condiţii | Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate în... → |
|---|
