Fond funciar. Titlu de proprietate. Nulitate. Normele legale în raport de care se verifică valabilitatea actului
| Comentarii |
|
Nulitatea reprezintă sancţiunea pentru încălcarea normelor legale edictate pentru încheierea valabilă a unui act, în vigoare la data emiterii acestuia.
Modificarea ulterioară a acestora nu face ca valabilitatea actului să fie apreciată faţă de normele în vigoare la data verificării.
Prin urmare, condiţiile de valabilitate ale unui titlu de proprietate eliberat în baza Legii nr. 18/1991 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data emiterii.
(Decizia nr. 756 din 20 martie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 30 septembrie 1998, reclamanta S.C. "D." S.R.L. a chemat în judecată Primăria Sectorului 5 Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 4726 din 15.11.1993, emis de comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor numitelor I.O., P.P. şi I.V., pentru suprafaţa de 2 ha şi 7100 mp, situat în str. P., sectorul 5.
în motivarea cererii, s-au arătat cele ce urmează.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13 iulie 1998, a cumpărat de la S.C. "L." S.R.L. o serie de construcţii cu profil industrial în Bucureşti, pe care aceasta le cumpărase prin licitaţie de la SCCA "T.", în contract menţionându-se că terenul pe care se află construcţiile nu aparţine vânzătoarei.
Titlul de proprietate contestat, care urmează a fi redus cu suprafaţa ocupată de construcţiile cumpărate, a fost emis cu încălcarea art. 35 din Legea nr. 18/1991; potrivit acestui text puteau fi restituite terenurile foştilor proprietari numai dacă erau fără construcţii şi neafectate de lucrări.
Ulterior, cererea a fost modificată de două ori, solicitându-se următoarele: chemarea în judecată în calitate de pârâte a beneficiarelor titlului de proprietate şi a Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Municipiului Bucureşti, cu obligarea acesteia să anuleze titlului de proprietate privind suprafaţa de circa 800 mp, din totalul de 2 ha şi 7100 mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 1556 din 27.02.2001 s-a admis acţiunea, aşa cum a fost modificată, s-a anulat parţial titlul de proprietate nr. 4726 din 15.11.1993 pentru suprafaţa de 788 mp, având următoarele vecinătăţi şi limite: la N, pe o lungime de 19,70 m, numitele I.O., P.P. şi I.V.; la V, pe o lungime de 40 m, aceleaşi de la N; la S, pe o lungime de 19,70 m, numitul S.M.; la E, pe o lungime de 40 m, str. P. nr. 73 bis, din suprafaţa totală de 2 ha şi 7100 mp teren reconstituit pârâtelor I.O., P.P. şi I.V.; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
La soluţionarea cauzei, instanţa a avut în vedere actele dosarului, în raport de care a reţinut următoarele:
Suprafaţa ocupată de construcţii este de 800 mp.
Potrivit art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, la cerere.
Dispoziţiile acestui articol sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse asupra altor situaţii.
Având în vedere că numai 800 mp sunt afectaţi de construcţii, numai pentru diferenţa de teren se putea beneficia de reconstituire legală.
împotriva sentinţei de fond au declarat apel pârâtele I.O., P.P. şi I.V., criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa trebuia să lămurească în cauză calitatea procesuală a reclamantei de a cere anularea titlului de proprietate şi de a cere ca instanţa să oblige Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Bucureşti să anuleze titlul în discuţie.
Modificarea acţiunii a fost tardiv formulată, în raport de prevederile art. 132 din Codul de procedură civilă.
Prin precizarea acţiunii, reclamanta a renunţat practic la acţiunea introductivă; instanţa a fost legată cu cererea reclamantei de obligare a comisiei de aplicare a Legji nr. 18/1991 să anuleze titlul pârâtelor.
în ceea ce priveşte art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 trebuia să se constate că cele două barăci metalice şi celelalte construcţii nu pot fi privite ca lucrări de investiţii aprobate potrivit legii, conform prevederilor acestui text; numai într-o asemenea ipoteză se putea pronunţa soluţia contestată.
Prin Decizia civilă nr. 3134/A din 5.11.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a lll-a civilă s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentinţa, în sensul că s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-reclamante la 8.600.000 lei cheltuieli de judecată către apelantele-pârâte.
La pronunţarea deciziei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut greşit că terenul în suprafaţă de circa 800 mp este afectat de construcţii de natura celor avute în vedere de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată; cele două camere de locuit, lucrările metalice şi celelalte construcţii existente pe teren nu pot fi primite drept construcţii ori lucrări de investiţii aprobate potrivit textului legal indicat.
S-a reţinut a fi întemeiat şi motivul trei de apel, prin intervertirea precizării acţiunii.
Celelalte două critici au fost reţinute ca fiind nefondate.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs intimata, criticând-o pentru următorul motiv ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Decizia tribunalului a fost dată cu încălcarea art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.
Potrivit acestui text legal, sunt exceptate de la restituire terenurile agricole, din extravilanul localităţilor, pe care există construcţii, aflate în administrarea consiliilor locale.
Se mai critică decizia şi pentru greşita apreciere a probelor, atunci când concluzionează că există pe teren două camere de locuit, şi nu construcţii industriale.
Această din urmă critică, ce se încadra în fostul pct. 11 al art. 304 din Codul de procedură civilă, urmează a nu fi primită de Curte; art. 304 pct. 11 din codul de procedură civilă a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 şi nu mai era în vigoare la data pronunţării deciziei recurate.
Analizând decizia recurată, în raport de critica ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Tribunalul a făcut o aplicare greşită a art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991.
Titlul a cărui valabilitate este pusă în discuţie a fost eliberat la data de 15.11.1993.
Aprecierea condiţiilor de validitate edictate pentru emiterea sa valabilă se face în raport de prevederile legale în vigoare la data respectivă.
Astfel, textul legal invocat în cauză a fi fost încălcat avea numerotarea de art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit acestui text legal, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, terenurile fără construcţii, neafectate de detalii de sistematizare, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea primăriilor, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, la cerere.
Prin Legea nr. 169/1997 s-a modificat acest text legal, dându-se textelor o nouă numerotare, în art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, după apariţia Legii nr. 169/1997, prevăzându-se schimbat de vechiul text: "neafectate de lucrări de investiţii aprobate potrivit legii" şi "aflate în administrarea consiliilor locale".
în mod greşit s-a apreciat valabilitatea titlului de proprietate în raport de art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, pentru că acest text legal nu era în vigoare la data emiterii titlului în discuţie, valabilitatea acestuia discutându-se în raport de legea în vigoare, sub imperiul căruia a fost emis.
După cum rezultă din actele dosarului, terenul de 788 mp avea construcţii realizate de T. între anii 1982- 1984 (raport de expertiză care a stabilit situaţia terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate din care 788 mp ocupaţi de aceste construcţii).
Văzând art. 35 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, nerepublicată, se constată că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea normelor acestuia; trebuia ca terenul să fie fără construcţii, neafectat de detalii de sistematizare.
Prin urmare, pe aceste considerente, Curtea constată că în cauză s-a făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 18/1991.
în consecinţă, Curtea urmează să admită recursul formulat, să modifice decizia tribunalului şi să respingă apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Hotărâre emisă de comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995.... | Fond funciar. Titlu de proprietate. Modificare. Condiţii → |
|---|
