Fond funciar. Teren restituit în temeiul ordinului prefectului. Revocarea ordinului, de către prefect şi retractarea titlului de proprietate eliberat în baza ordinului, după intrarea acestuia în circuitul civil. Nelegalitate. Principiul irevocabilităţii a
| Comentarii |
|
Legea nr. 18/1991, republicată, art. 41 alin. (2) Legea nr. 1/2000, art. 34 Legea nr. 169/1997, art. III alin. (2) Legea nr. 554/2004, art. 1 alin. (6)
Ordinul prefectului de restituire a terenului, în temeiul căruia a fost emis titlul de proprietate, nu mai poate fi revocat de către organul emitent, în situaţia în care terenul a intrat în circuitul civil prin acte de înstrăinare succesive, iar subdobânditorii şi-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Motivele de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, cum ar fi acela că la momentul emiterii acestor acte terenul nu se mai găsea în administrarea primăriei şi la dispoziţia comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ci fusese trecut printr-un protocol în administrarea RA A.P.P.S., nu pot fi invocate ca argumente în sprijinul validării ordinului de revocare emis de către prefect. Instanţa sesizată cu acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii ordinului de revocare, formulată de către persoana prejudiciată prin emiterea acestui ordin, nu are a examina motivele de nulitate a actelor revocate, ci este chemată să analizeze dacă acestea au intrat sau nu în circuitul civil şi dacă ele erau sau nu revocabile.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 524 din 15 martie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 12973 din 9 decembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC L.C. SRL împotriva Prefectului Municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată, reclamanta a chemat în judecată pe Prefectul Municipiului Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 502 din 11 iunie 2003 prin care s-a revocat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001. în motivarea cererii, reclamanta a arătat că ordinul atacat este nelegal, deoarece prin intermediul lui s-a revocat un ordin care nu mai putea fi revocat deoarece intrase în circuitul civil.
Din probele administrate, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 502/2003 emis de pârât s-a revocat Ordinul 427/2001, că prin Ordinul 427/2001 se dispusese restituirea în proprietatea lui T.V.V. a terenului în suprafaţă de 14814 mp, situat în Bucureşti, sector 1, potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată şi art. 34 din Legea nr. 1/2000, că în baza acestui ordin s-a emis titlul de proprietate nr. 20901 din 14 septembrie 2001 de către Prefectura Municipiului Bucureşti, că după obţinerea acestui titlu de proprietate terenul a fost vândut de T.V.V. către Ş.D. şi Ş.C. care, la rândul lor, l-au vândut către şi R.C., aceştia din urmă vânzând mai departe reclamantei, prin contractul autentificat sub nr. R L. 281 din 14 iulie 2003, că terenul nu a fost intabulat pe numele numitului T.V.V. şi că ordinul atacat este legal şi temeinic, deoarece ordinul nr. 427/2001 nu produsese efecte juridice, dreptul de proprietate al numitului T.V.V. nefiind făcut opozabil părţilor prin intabularea în cartea funciară.
împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, arătând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, întrucât nulitatea ordinul revocat se putea constata numai pe calea unei acţiuni în justiţie, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 169/1997, că actul administrativ revocat intrase în circuitul civil şi produsese efecte juridice, iar subdobânditorii suprafeţelor de teren au făcut drepturile lor opozabile celorlalţi participanţi la circuitul civil, iar intrarea în circuitul civil atrage irevocabilitatea ordinului prefectului.
în apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr. 694 din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 12973 din 9 decembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea Ordinului nr. 502 din 11 iunie 2003, emis de Prefectului Municipiului Bucureşti.
Analizând lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că, prin Ordinul nr. 427 din 14 septembrie 2001 emisdePrefectulMunicipiuluiBucureşti.s-adispus restituirea în proprietatea numitului T.V.V. a unui teren în suprafaţă de 4814 mp situat în Bucureşti, sector 1, menţionându-se că terenul se încadrează în dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată şi art. 34 din Legea nr. 1/2000.
în baza acestui ordin a fost emis titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001.
Terenul susmenţionat a fost apoi vândut de către T.V.V. prin contractul de vân-zare-cumpărare autentificat sub nr. 4119 din 22 noiembrie 2001, cumpărători fiind Ş.D. şi Ş.C. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 559/28 februarie 2002, Ş.D. şi Ş.C. au vândut terenul numiţilor R.L. şi R.C., aceştia intabulându-şi dreptul în cartea funciară nr. 27398. R.C. şi R.L. au vândut reclamantei terenul susmenţionat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 281 din14 iulie 2003, reclamanta intabulându-şi, la rândul său, dreptul de proprietate, prin încheierea nr. 9022 din 28 iulie 2003, emisă de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti - Biroul de carte funciară.
Prin Ordinul 502 din 11 iunie 2003 emis de Prefectul Municipiului Bucureşti a fost revocat Ordinul nr. 427/2001 şi s-a retractat titlul de proprietate nr. 20901 din 14 septembrie 2001.
Tribunalul a constatat că Ordinul 502 din 11 iunie 2003 a fost emis după ce ordinul 427/2001 produsese efecte juridice şi după ce terenul cu privire la care se emisese ordinul 427 intrase în circuitul civil.
Tribunalul a apreciat că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că Ordinul nr. 427/2001 nu produsese efecte juridice, din moment ce în temeiul acestui ordin a fost emis un titlu de proprietate, iar terenul ce a făcut obiectul ordinului menţionat şi al titlului de proprietate, emis în baza acestuia, a fost ulterior vândut, dobânditorii înscriindu-şi dreptul în cărţile funciare. Toate aceste acte juridice încheiate cu privire la terenul menţionat au fost încheiate înainte de emiterea Ordinului nr. 502/2003, prin care s-a dispus revocarea Ordinului 427/2001.
împotriva acestei decizii a formulat recurs Prefectul Municipiului Bucureşti, iar în motivarea recursului s-a arătat că, după emiterea actelor administrative menţionate de către Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii fondului funciar, RAA.P.P.S. a sesizat recurenta că emiterea Hotărârii nr. 857/2001, a Ordinului Prefectului 427/2001 şi a titlului de proprietate nr. 20901/2001 s-au făcut cu încălcarea legii, în sensul că terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate lui T.V.V., nu era în administrarea primăriei şi la dispoziţia comisiei, ci în urma unui protocol fusese preluat de regie, de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Fiind reanalizată situaţia, s-a constatat că terenul în cauză este proprietatea statului, fiind în administrarea RA A.P.P.S., în baza H.G. 64/1996, iar T.V.V. conform art. 41 din Legea nr. 18/1991, nu este fost proprietar, ci doar titularul unor drepturi litigioase.
Recurentul a mai arătat că T.V.V nu era îndreptăţit să primească dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, acesta având doar dreptul de a continua un proces, conform contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat între acesta şi I. P. De asemenea, dreptul de proprietate nu a fost intabulat pe numele lui T.V.V., nefiind opozabil terţilor, iar terenul nu a intrat în circuitul civil.
Curtea de apel constată că recursul de faţă, care poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., este nefondat şi va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. pr. civ., pentru considerentele care vor urma.
Un act administrativ se află în circuitul civil, în situaţia în care drepturile născute ca efect al emiterii sale au intrat în sfera raporturilor juridice de drept privat. Astfel, terenul dobândit de T.V.V. a format obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare succesive. Prin aceste înstrăinări, dreptul de proprietate asupra terenului ce forma obiectul ordinului de restituire a intrat în patrimoniul mai multor persoane fizice şi juridice.
în plus, subdobânditorii suprafeţelor de teren au făcut drepturile lor opozabile celorlalţi participanţi la circuitul civil. în acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, din care rezultă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate de către subdobânditori, şi anume : extrasul de carte funciară nr. 3861 din 13 iunie 2003, din care rezultă că imobilul fusese intabulatpe numele R.L. şi R.C. sub nr. 27398; încheierea emisă la data de 21 iulie 2003 de Biroul de carte funciară al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 9022/2003, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei.
Intrarea în circuitul civil atrage irevocabilitatea ordinului de restituire .
Necesitatea asigurării stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice impune menţinerea actelor administrative, care au intrat în circuitul civil, ieşind din sfera de reglementare a dreptului administrativ.
în prezent, principiul irevocabilităţii actului administrativ intrat în circuitul civil, are o consacrare legislativă, ca efect a intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ (Legea nr. 554/2004).
Astfel, potrivit art. 1 alin. (4) din această lege, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Critica formulată de Prefectul Municipiului Bucureşti, prin care se invocă faptul că dreptul de proprietate nu a fost intabulat de către T.V.V., nu poate fi reţinută. Aşa cum s-a arătat, intrarea actului administrativ în discuţie în circuitul civil este demonstrată de împrejurarea că dreptul de proprietate asupra terenului restituit a format obiectul unor contracte translative de proprietate.
Anterior emiterii ordinului de revocare, subdobânditorii suprafeţelor de teren făcuseră deja drepturile lor de proprietate opozabile celorlalţi participanţi la circuitul civil, prin efectuarea formalităţilor de înscriere în cartea funciară.
Cât priveşte susţinerea recurentului, potrivit căreia T.V.V. nu era o persoană îndreptăţită la restituirea dreptului de proprietate, fapt ce ar justifica valabilitatea ordinului de revocare, aceasta nu prezintă nici o relevanţă în cadrul procesual determinat prin acţiunea introductivă, cadru în care instanţa era chemată să analizeze dacă actul administrativ intrase în circuitul civil şi dacă era sau nu irevocabil.
în consecinţă, rezultă că prefectul avea dreptul potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 169/1997 să sesizeze instanţa de drept comun cu o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii şi, în virtutea principiului anulării actului subsecvent, şi a ordinului de restituire, iar nu să procedeze la revocarea acestuia din urmă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins recursul declarat de recurentul-pârât, ca nefondat. (A.R.)
| ← Exheredare. Lipsa calităţii de moştenitor rezervatar.... | Forma obligatorie a unui act modificator al unui act încheiat... → |
|---|
