Ieşire din indiviziune cu privire la un bun imobil. Coproprietate rezultată din succesiuni diferite. Competenţa teritorială exclusivă
| Comentarii |
|
Atunci când obiectul procesului nu-l reprezintă pretenţiile reciproce ale moştenitorilor in legătură cu un patrimoniu succesoral, ci încetarea stării de indiviziune existentă între moştenitorii unor persoane diferite asupra unui bun imobil, cererea nu este "în materie de moştenire", în sensul art. 14 Cod procedură civilă, ci o cerere privitoare la un bun nemişcător, a cărei competenţă de soluţionare este dată de dispoziţiile art. 13 Cod procedură civilă.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 787/5.05.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 12.969/1996, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la un bun imobil, compus din teren şi construcţie, situat în Buzău.
Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 2.863/1997 a admis apelul declarat de pârâta C.D., a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Buzău.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că, aparent, cererea formulată de reclamanta SA. ar fi în materie succesorală, dar, în realitate, ceea ce se solicită este sistarea unei stări de indiviziune creată între părţi ca urmare a deschiderii unor succesiuni distincte - a defunctei T.T. şi a defunctului R.N. - iar competenţa instanţei este dată nu de dispoziţiile art. 14 Cod procedură civilă, ci de cele ale art. 13 Cod procedură civilă, astfel încât singura instanţă competentă să soluţioneze cererea este Judecătoria Buzău.
Recursurile declarate de reclamanta S.A. şi de pârâta B.G., vor fi respinse, ca nefondate.
Tribunalul nu a încălcat principiul disponibilităţii - aşa cum au susţinut recurentele - ci a dat cererii de chemare în judecată calificarea juridică exactă, orientându-se după natura dreptului şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, statuând, în mod corect, că raporturile juridice dintre părţi sunt rezultatul unei coproprietăţi provenind din succesiuni diferite. Cum obiectul procesului nu se referă la pretenţiile reciproce ale moştenitorilor în legătură cu un patrimoniu succesoral, ci la încetarea stării de indiviziune existente între moştenitorii unor persoane diferite, cererea nu poate fi calificată ca fiind în materie de moştenire, în sensul art. 14 Cod procedură civilă, astfel încât competenţa soluţionării cauzei să aparţină instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, ci este o cerere privitoare la un bun imobil, a cărei competenţă de soluţionare este dată de dispoziţiile art. 13 Cod procedură civilă.
întrucât competenţa teritorială prevăzută de acest articol este exclusivă şi de ordine publică, dispoziţiile art. 12 Cod*procedură civilă sunt inaplicabile în speţă.
| ← Hotărâre judecătorească. Pronunţare în camera de consiliu.... | Ieşire din indiviziune. Imobil compus din mai multe unităţi... → |
|---|
