încuviinţarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un stat membru al Uniunii Europene

Comentarii

0

Regulamentul (CE) nr. 805 din 2004 C. proc. civ., art. 22, art. 373, art. 3731

Fiind vorba de un titlu executoriu necontestat, potrivit legislaţiei europene, nu mai este necesară încuviinţarea executării silite, dar coroborând aceste dispoziţii speciale ale legislaţiei europene cu dreptul comun, competenţa pentru a se pronunţa asupra încuviinţării executării silite, cerere cu care a fost învestită potrivit art. 3731 C. proc. civ., revine judecătoriei ca instanţă de executare.

C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 62 din 16 aprilie 2010 (nepublicată)

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24.08.2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, deoarece potrivit art. 12 din Legea nr. 191/2007 cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44 din 2001, sunt de competenţa tribunalului.

Cu această motivare, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială prin sentinţa comercială din Camera de Consiliu nr. 1668 din 18.02.2010 a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, motivat de faptul că, în cauză, s-a solicitat executarea silită a titlului european emis la data de 28.01.2008 pentru hotărârea nr. 9404 din 2007 pronunţată de Tribunalul din Torino, fiind deci aplicabile în cauză prevederile regulamentului (CE) nr. 805 din 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21.04.2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate.

S-a reţinut, că din coroborarea art. 1 şi 5 al Regulamentului, o hotărâre judecătorească ce a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine, este recunoscută şi executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale.

Că în speţă au aplicabilitate dispoziţiile speciale ale Regulamentului nr. 805 din 2004 şi nu cele generale prevăzute de Regulamentul nr. 44 din 2001 al C.E. din 22.12.2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială la care a făcut trimitere judecătoria şi care coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 191/2007, au dus la declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Că potrivit dispoziţiile art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc are obligaţia de a cere executarea silită instanţei de executare care faţă de aceste dispoziţiile ale Codului de procedură civilă este judecătoria, care faţă de dispoziţiile art. 5 din Regulamentul nr. 805 din 2004, va dispune încuviinţarea sau respingerea cererii.

Ca urmare, a declinat la rându-i competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

A constatat ivirea în cauză a conflictului negativ de competenţă şi a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.

Sentinţele de declinare menţionate mai sus sunt irevocabile, nefiind atacate cu apel de niciuna din părţi.

Examinând argumentele invocate de cele două instanţe în conflict, C.A. Bucureşti consideră că Judecătoria sectorului 3 Bucureşti are competenţa materială de a judeca litigiul.

Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea reţine că obiectul principal al cauzei de faţă îl formează investirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti ce a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine.

Potrivit legislaţiei europene, aşa cum rezultă din Regulamentul (CE) nr. 805 din 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 al cărui obiect se regăseşte în articolul 1, este lesne de înţeles că în acest act normativ s-a creat un titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, înlesnindu-se libera circulaţie a hotărârilor judecătoreşti, a tranzacţiilor judiciare şi a actelor autentice din toate statele membre „fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaştere şi executare”.

Mai mult, la articolul 5 din acest act normativ, se prevede, în mod expres faptul că „o hotărâre judecătorească ce a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine, este recunoscută şi executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale”.

Faţă de cele arătate mai sus, potrivit Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 805 din 2004, creditoarea este deja în posesia unui titlu executor cu recunoaştere europeană.

Fiind vorba de un titlu executoriu necontestat, potrivit legislaţiei europene, nu mai este necesară încuviinţarea executării silite, dar coroborând aceste dispoziţii speciale ale legislaţiei europene cu dreptul comun, competenţa pentru a se pronunţa asupra încuviinţării executării silite, cerere cu care a fost învestită potrivit art. 3731 C. proc. civ., revine judecătoriei ca instanţă de executare conform art. 373 (2) C. proc. civ., care faţă de dispoziţiile speciale în materie ale art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 805 din 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, va dispune în consecinţă.

Astfel fiind, Curtea a aplicat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 3731 şi 373 alin. (2) C. proc. civ., a stabilit competenţa materială de soluţionare a litigiului de faţă în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Comentariu:

Articolul 4 N. C. proc. civ. prevede aplicarea prioritară, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor, a normelor obligatorii ale dreptului Uniunii Europene atunci când acestea privesc materii reglementate de C. proc. civ., regulamentul fiind actul juridic emis de instituţiile Uniunii Europene care, potrivit art. 288 alin. (2) TFUE, are aplicabilitate generală, este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.

Regulamentul (CE) nr. 805 din 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate este aplicabil hotărârilor judecătoreşti, tranzacţiilor judiciare şi actelor autentice privind creanţe necontestate şi priveşte eliminarea procedurii de exequatur în sensul recunoaşterii şi executării în alte state membre a unei hotărâri judecătoreşti care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fară a fi posibilă contestarea recunoaşterii sale.

Potrivit art. 1 din Regulament, creanţa se consideră a fi necontestată în următoarele ipoteze:

(a) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres acceptând-o sau recurgând la o tranzacţie care a fost aprobată de o instanţă judecătorească sau încheiată în faţa unei instanţe judecătoreşti în cursul unei proceduri judiciare; sau

(b) în cazul în care debitorul nu i s-a opus niciodată, în conformitate cu normele de procedură ale statului membru de origine, în cursul procedurii judiciare; sau

(c) în cazul în care debitorul nu s-a prezentat sau nu a fost reprezentat în cadrul unei şedinţe de judecată privind această creanţă după ce a contestat-o iniţial în cursul procedurii judiciare, cu condiţia ca atitudinea sa să fie asimilabilă unei recunoaşteri tacite a creanţei sau a faptelor invocate de creditor în temeiul legislaţiei statului membru de origine; sau

(d) în cazul în care debitorul a recunoscut-o în mod expres într-un act autentic.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: