Judecata. Conexarea pricinilor. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă părţile pot cere întrunirea mai multor pricini, ce se află înaintea aceleeaşi instanţe, sau instanţe diferite, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.
Atunci când instanţa a fost sesizată cu două contestaţii distincte, una împotriva deciziei de imputare şi cea de-a doua împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru necorespundere profesională, ca urmare a pagubei a cărei recuperare forma obiectul deciziei de imputare, conexarea celor două pricini este corectă, de vreme ce măsura desfacerii contractului de muncă este consecinţa pagubei imputate prin decizia contestată.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 43/14.01.1994)
Prin decizia de imputare nr. 73 din 4.12.1991, emisă de directorul S.C. "C" SA. Ialomiţa, s-a imputat gestionarului U.T. suma de 8.722,47 lei reprezentând contravaloarea unor materiale de construcţii şi diferenţă de preţuri la vânzare cu amănuntul.
La 17.12.1991, U.T. a formulat contestaţie împotriva acestei decizii de imputare.
Prin decizia nr. 76/23.12.1991, emisă de aceeaşi persoană, s-a desfăcut contractul de muncă al lui U.T., în condiţiile art. 130 lit. e Codul muncii.
Şi această măsură a fost contestată de U.T., solicitând anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea societăţii intimate la despăgubiri, reprezentând salariul de care a fost lipsit.
Prin încheierea de la 21.02.1992, Judecătoria Slobozia a luat măsura conexării celor două contestaţii, iar prin sentinţa civilă nr. 1.513/1992 a admis ambele contestaţii, astfel cum au fost formulate.
Recursul declarat de S.C. "C."-S.A. Ialomiţa împotriva sentinţei menţionate a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Ialomiţa, prin decizia civilă nr. 25/14.01.1993.
împotriva acestor hotărâri, în raport de dispoziţiile art. V. alin. 6 din Legea nr. 59/1993, a declarat recurs S.C. "C."-S.A. Ialomiţa, cu motivarea că, în mod nelegal, şi prin interpretarea greşită a prevederilor art. 164 Cod procedură civilă, au fost conexate cele două pricini. Acestea puteau fi conexate numai dacă exista între ele identitate de părţi, obiect şi cauză, or măsura de imputare şi cea de desfacere a contractului de muncă sunt supuse unor regimuri juridice diferite.
Recursul nu este fondat.
Judecătoria Slobozia a fost sesizată cu soluţionarea a două contestaţii formulate de aceeaşi persoană fizică, împotriva a două măsuri luate de aceeaşi societate comercială. Prima măsură privea o decizie de imputare, cea de-a doua se referă la desfacerea contractului de muncă pentru necorespundere profesională, ca urmare a unei pretinse pagube produse în gestiunea unităţii şi a cărei recuperare forma obiectul deciziei de imputare. Deoarece cea de-a doua măsură luată de recurentă era consecinţa cele dintâi, între acestea există o strânsă legătură. Ca atare, în mod corect, prima instanţă a dispus conexarea pricinilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 164 Cod procedură civilă, măsura fiind necesară pentru o mai bună administrare a justiţiei.
Pentru conexarea a două sau mai multe pricini nu este necesar să existe o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, astfel cum eronat susţine recurenta, care confundă instituţia reglementată de art. 164 Cod procedură civilă - litispendenţa - cu cea prevăzută de art. 164 - conexarea - care impune numai strânsa legătură între pricini.
| ← îndreptare eroare materială. Sfera de aplicare a art. 281 Cod... | Judecată. Decesul uneia din părţi. Suspendarea judecăţii in... → |
|---|
