Judecata. Mijloace de probă. Mărturisirea. Neadministrarea altor probe. Consecinţe
| Comentarii |
|
JPrintre mijloacele de probă se numără şi mărturisirea, adică recunoaşterea de către pârât a faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.
Dacă mărturisirea este liberă, ea se impune convingerii judecătorului, fiind considerată că este conformă realităţii, căci altfel persoana nu ar fi făcut-o, fiind în defavoarea sa.
Simplul fapt că judecătorul, apreciind ca fiind sinceră recunoaşterea pârâţilor, nu a administrat şi alte probe, nu este de natură să atragă desfiinţarea sentinţei, în baza dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, deoarece numai în caz de îndoială acesta poate administra alte probatorii şi înlătura motivat mărturisirea făcută de pârâţi în faţa instanţei.
(Decizia nr. 1299 din 7 mai 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
Prin acţiunea înregistrată la 4.10.1996, reclamanta H.E.A. a chemat în judecată pe pârâţii H.N. şi H.A., cerând a se dispune rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 5516 din 16.03.1994 autentificat de notariatul de Stat Local al Sectorului 1 Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, în esenţă, reclamanta arată că pârâţii nu i-au achitat preţul convenit prin contract, iar, din discuţiile avute cu aceştia, a înţeles că nici pe viitor pârâţii nu au posibilitatea să plătească, caz în care s-a văzut nevoită să promoveze acţiunea dedusă judecăţii.
La termenul de judecată din 11.02.1997, pârâţii, prezenţi în instanţă, confirmă susţinerile reclamantei, arătând că sunt de acord cu admiterea acţiunii, întrucât nu au posibilitatea să plătească preţul vânzării.
Prin Sentinţa civilă nr. 1629 din 11.02.1997, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului menţionat, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, şi i-a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei 2.000 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut că atâta timp cât pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a preţului vânzării, în temeiul art. 1020, 1021 şi 1365 din Codul civil, se impune admiterea acţiunii, cu consecinţa reîntoarcerii bunului în patrimoniul reclamantei.
La data de 16.03.2000, pârâtul H.N., invocând neprimirea sentinţei menţionate, a cerut recomunicarea acesteia.
împotriva sentinţei, la 30.03.2000 au declarat apel pârâţii, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
în motivarea apelului, pârâţii arată că acţiunea a fost pornită în numele reclamantei de alte persoane, fără a putea să afirme care sunt acestea, că în realitate contractul ar fi intervenit doar între reclamantă şi pârâtul H.N., că atâta timp cât reclamanta a depus acţiunea, nu se mai impunea a fi citată şi că eronat s-a trecut la soluţionarea pricinii numai pe baza interogatoriilor ce le-au fost luate, fără a se mai administra alte probatorii.
Prin Decizia civilă nr. 2863/A din 26.09.2000, Tribunalul Bucureşti a respins apelul ca nefondat.
în motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că pârâţii, prin susţinerile din apel, încearcă să revină asupra declaraţiilor făcute la judecata în primă instanţă, prin care au confirmat că nu au posibilităţi să achite preţul vânzării, fiind de acord cu admiterea acţiunii.
Cum conduita acestora a fost determinată de decesul ulterior al reclamantei, iar susţinerile lor contravin art. 292 din Codul de procedură civilă, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului ca nefondat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
în motivarea recursului, pârâţii arată că, în mod greşit, tribunalul a pronunţat decizia în contradictoriu cu defuncta H.E.A., decedată la 27.10.1998, fără a introduce în cauză moştenitorii acesteia.
Pârâţii susţin că, în mod eronat, tribunalul a respins probele solicitate, anume expertiza grafică şi proba testimonială, cu care înţelegeau să facă dovada că autoarea lor nu a semnat acţiunea dedusă judecăţii, respectiv că preţul apartamentului l-au achitat la momentul la care autoarea lor l-a cumpărat de la S.C. "R." S.A.
La termenele de judecată din 5.02.2001 şi 3.03.2001, au fost introduşi în cauză moştenitorii defunctei H.E.A., care au arătat că înţeleg să continue judecata, cerând respingerea recursului declarat de pârâţi ca nefondat.
Analizând susţinerile pârâţilor, ce se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 11 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
în drept, potrivit art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
în această categorie se încadrează şi omisiunea instanţei, care a trecut la soluţionarea pricinii fără a observa că există lipsă de procedură cu una din părţi, în speţă H.E.A., care decedase la 27.12.1998.
O asemenea omisiune poate fi invocată doar de moştenitorii defunctei, care au fost lipsiţi de posibilitatea de a-şi formula apărări în apel, şi nu de cealaltă parte litigantă, care, fiind legal citată în proces, nu poate invoca o vătămare în sensul dispoziţiei legale menţionate.
Totodată, printre mijloacele de probă se numără şi mărturisirea, adică recunoaşterea de către pârât a faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.
Dacă mărturisirea este judiciară, sinceră şi liberă, ea se impune convingerii judecătorului, fiind considerată că este conformă realităţii, căci altfel persoana, dat fiind că este în defavoarea sa, nu ar fi făcut-o.
Or, în speţă, la termenul de judecată din 11.02.1997, pârâţii au mărturisit, adică au recunoscut, că nu au plătit şi nici nu au posibilităţi să plătească preţul vânzării, fiind de acord cu admiterea acţiunii.
Mai mult, încă de la primul termen de judecată, 3.12.1996, pârâtul H.N. a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii reclamantei.
Aşa fiind, în mod just, prima instanţă, faţă de recunoaşterile făcute de pârâţi în mod constant şi fără rezerve în cursul judecăţii, a admis acţiunea reclamantei.
Simplul fapt că judecătorul, apreciind ca fiind sinceră recunoaşterea pârâţilor, nu a administrat şi alte probe, nu este de natură să atragă desfiinţarea sentinţei, ştiut fiind că numai în caz de îndoială, ceea ce nu era cazul în speţă, acesta poate administra alte probatorii şi înlătura motivat mărturisirea pârâţilor.
De altminteri, este de observat că, la judecata în apel, pârâţii nu au contestat recunoaşterea făcută la judecata în primă instanţă, ci au criticat faptul că nu s-au administrat şi alte probatorii de natură a se stabili cu certitudine dacă reclamanta a promovat acţiunea.
Fiind vorba de o acţiune patrimonială, care se transmite moştenitorilor, Curtea, reţinând poziţia procesuală a acestora, care au înţeles să-şi însuşească acţiunea autoarei lor şi să continue procesul, apreciază că apărarea pârâţilor sub acest aspect nu poate fi primită.
Totodată, apărarea pârâţilor, în sensul că ar fi plătit în numele autoarei lor preţul imobilului înstrăinat, nu la data încheierii contractului în litigiu, ci la data la care aceasta l-a dobândit în proprietate de la S.C. "R." S.A., apărare făcută pentru prima oară în recurs, nu poate fi primită, ştiut fiind că în recurs nu pot fi invocate, cu excepţiile prevăzute de lege, motive ce nu au fost propuse şi analizate la fond.
Este de observat şi că acţiunea a fost expediată prin poştă la judecătorie, caz în care în mod just prima instanţă nu a acordat termen în cunoştinţă, ci a dispus citarea reclamantei.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate şi care le completează pe cele reţinute de instanţa de apel, Curtea, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul pârâţilor ca nefondat.
NOTĂ:
Alin. 1 al art. 297 din codul de procedură civilă a fost modificat prin pct. 23 al articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.
| ← Judecata. Necitarea tuturor părţilor interesate. Consecinţe | Judecata. Lipsa nejustificată a părţilor. Suspendarea... → |
|---|
