Judecata. Incompatibilitatea judecătorului. Pronunţarea unei încheieri premergătoare la judecata în fond. Consecinţe
Comentarii |
|
Conform art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs.
Cauzele de incompatibilitate sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie.
Pronunţarea unei încheieri premergătoare la instanţa de fond, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei, în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, nu atrage incompatibilitatea judecătorului de a soluţiona pricina în calea de atac.
(Decizia nr. 1225 din 30 aprilie 2001 - Secţia a lll-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 4939 de la 26.05.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei capacităţii de exerciţiu a reclamantului şi a autorităţii de lucru judecat, iar pe fond a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul I.V.A., în contradictoriu cu pârâţii S.C. "C." S.A. şi B.E., s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 42588 din 2.06.1997, încheiat între părţi, cu privire la un apartament situat în Bucureşti, sectorul 5, luându-se act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei B.E.
în motivarea hotărârii se arată, în esenţă, că, potrivit art. 1 alin. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 11/1997, cererile chiriaşilor de cumpărare a apartamentelor asupra cărora se află litigii pe rolul instanţelor de judecată se suspendă de drept.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 305 din 7.02.2001, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că, la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, apelanta-pârâtă B.E. a fost de bună-credinţă, nefiind relevant faptul că în dosarul de revendicare aceasta a depus un memoriu din partea locatarilor.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 1, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Unul dintre membrii completului de judecată era incompatibil să se pronunţe în apel, deoarece se pronunţase asupra cauzei printr-o încheiere dată în prima instanţă (art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă).
Instanţa a aplicat greşit legea (art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă) deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 948 din Codul civil, iar imobilul a fost preluat de stat în baza unui titlu valabil.
Reaua-credinţă a cumpărătoarei a fost pe deplin dovedită, faţă de conţinutul memoriului depus la dosarul cauzei.
Totodată, instanţa a înlăturat o dovadă hotărâtoare în vederea soluţionării pricinii (art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă), respectiv memoriul depus de chiriaşi.
Recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs".
Prin încheierea de şedinţă de la 16.10.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 11167/1997, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea Dosarului nr. 5656/1998, având drept obiect anularea certificatului de moştenitor al autorilor reclamantului.
Cazurile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare, astfel încât nu pot fi extinse prin analogie.
Pronunţarea unei încheieri premergătoare nu atrage incompatibilitatea judecătorului de a soluţiona în fond pricina în căile de atac.
Nefondat este şi motivul întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă, deoarece motivul de casare priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei dovezi administrate, nu şi situaţia când o înlătură motivat.
Pe fondul pricinii, Curtea constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 7577 din 20.10.1997 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, irevocabilă, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să lase recurentului I.V.A. în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul în litigiu.
Din motivarea sentinţei rezultă că, la 9.04.1997, locatarii imobilului revendicat, printre semnatari fiind şi pârâta-intimată B.E., au depus un memoriu, ce atestă că intimata cunoştea că pe rolul instanţelor se dezbate dreptul de proprietate asupra imobilului în care locuieşte.
Pe parcursul procesului, ulterior depunerii memoriului, intimata, la 2.06.1997, cumpără apartamentul nr. 4 din imobilul revendicat, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 42588/1997.
Cumpărătoarea şi-a asumat riscul de a cumpăra imobilul de la un neproprietar, astfel încât prezumţia bunei sale credinţe de cumpărare a apartamentului a fost înfrântă.
La data încheierii actului de vânzare-cumpărare erau în vigoare dispoziţiile art. 1 alin. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 11/1997, potrivit cărora, în cazul în care pe rolul instanţelor judecătoreşti se aflau cereri referitoare la imobilele trecute în proprietatea statului, procedurile administrative reglementate de Legea nr. 112/1995 se suspendă de drept, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererilor respective.
Ca atare, actul încheiat este lovit de nulitate absolută, pentru fraudă la lege.
Pentru considerentele arătate, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat, va casa decizia tribunalului şi va rejudeca în fond apelul declarat de B.E.
Cum motivele de apel se referă la buna-credinţă a cumpărătoarei şi îndeplinirea condiţiilor de valabilitate cerute de art. 948 din Codul civil, Curtea, pentru motivele mai sus arătate, va respinge apelul ca nefondat, în baza dispoziţiilor art. 296 din Codul de procedură civilă.
← Judecata. Lipsa justificată a unei părţi de la judecată,... | Judecata. Incompatibilitate. Caracterul limitativ al cazurilor... → |
---|