Judecata. Prima zi de înfăţişare. înţeles
| Comentarii |
|
Potrivit art. 134 din Codul de procedură civilă, prima zi de înfăţişare este acel termen la care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Nu se consideră prima zi de înfăţişare termenul la care părţile nu au putut pune concluzii deoarece cauza s-a amânat pentru lipsă de apărare. Termenul următor, când procedura a fost îndeplinită, chiar dacă partea care a solicitat amânarea pentru lipsă de apărare nu s-a mai prezentat nici personal, nici prin reprezentant, este prima zi de înfăţişare.
(Decizia nr. 2364 din 19 septembrie 2001 — Secţia a IlI-a civilă)
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul M.F. a solicitat instanţei să fie obligat pârâtul L.P. la restituirea sumei de 46.000.000 lei, sumă împrumutată acestuia.
Reclamantul a precizat ulterior acţiunea, în sensul că a solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2200 USD, reprezentând împrumutul acordat şi dobânda lunară de 200 USD.
Prin Sentinţa civilă nr. 3787 din 19 octombrie 2000, Judecătoria Giurgiu a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să restituie suma de 52.000.000 lei şi 4.443.000 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Printre alte motive de apel, pârâtul a invocat următoarele aspecte:
1. Sentinţa apelată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă teritorial, domiciliul pârâtului fiind pe raza comunei Clujeni, competentă teritorial pentru a judeca această cauză fiind Judecătoria Bolintin Vale.
2. Deşi la termenul de judecată din 21 septembrie 2000 a solicitat instanţei acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, instanţa i-a îngrădit dreptul la apărare şi a procedat la luarea interogatoriilor din oficiu, fără a fi comunicată cererea precizatoare formulată de reclamant.
3. Tot în mod greşit, instanţa de fond, la termenul de judecată de la data de 5.10.2000, nu a dispus amânarea judecăţii cauzei, pârâtul fiind bolnav, şi nici nu a dispus citarea sa pentru termenul acordat.
Instanţa de apel a considerat nefondate motivele invocate.
S-a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială este reglementată de o normă cu putere relativă şi, dacă nu a fost invocată de instanţa de fond în condiţiile art. 115 şi 132 din Codul de procedură civilă, nu mai poate fi invocată direct în apel.
Deşi apelantului-pârât i s-a acordat termen pentru lipsă de apărare, acesta nu s-a mai prezentat.
Cererea completatoare a fost depusă la dosarul cauzei în prezenţa apelantului-pârât, acesta luând cunoştinţă de cuprinsul ei.
De asemenea, apelantul-pârât, fiind prezent la un termen, a primit termenul în cunoştinţă şi instanţa nu mai avea obligaţia să-l citeze pentru termenele ulterioare.
împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, criticând-o, între altele, şi pentru următorul motiv: instanţa de apel în mod greşit a considerat că excepţia de necompetenţă teritorială trebuia invocată până la prima zi de înfăţişare, iar pârâtul nu a invocat-o, deoarece prima zi de înfăţişare nu a fost la termenul de judecată de la data de 21.03.2000, când recurentul a solicitat un alt termen pentru lipsă de apărare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 134 din Codul de procedură civilă, prima zi de înfăţişare este acel termen la care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
Nu se consideră prima zi de înfăţişare termenul la care părţile nu au putut pune concluzii, deoarece cauza s-a amânat pentru lipsă de apărare.
în speţă, recurentul-pârât, la termenul de judecată de la data de 12.09.2000, a solicitat instanţei acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
La termenul ulterior, respectiv 5.10.2000, când procedura a fost legal îndeplinită, chiar dacă recurentul nu s-a mai prezentat nici personal, nici prin reprezentant, termenul acordat pentru lipsă de apărare fiind fără eficienţă, a fost socotit legal prima zi de înfăţişare.
Prin urmare, excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată numai de către pârât şi numai la prima zi de înfăţişare.
De altfel, recurentul nu s-a mai prezentat la nici unul din termenele de judecată şi nici la judecata cauzei pe fond. Susţinerea acestuia că trebuia citat de instanţa de fond nu poate fi reţinută în raport cu dispoziţiile art. 153 din Codul de procedură civilă, care prevăd că partea prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Judecata. Proba testimonială. Sancţiunea neprezentării... | Judecata. Obiect. Limitele învestirii instanţei → |
|---|
