Lipsa calităţii procesuale pasive. Lipsa personalităţii juridice a judecătoriei. Acţiune în constatarea nulităţii absolute unui act juridic. Calitatea procesual pasivă a tuturor părţilor contractante

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

C. proc. civ., art. 44, art. 47 Legea nr. 304/2004, art. 38 alin. (1)

Articolul 47 C. proc. civ. arată că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.

Deşi, în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar (obligatoriu) prezintă importanţă pentru speţa de faţă deoarece în constatarea nulităţii absolute a unui act, instanţa trebuie să constate nevalabilitatea actului juridic faţă de toate părţile şi, întrucât pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezintă necesitate obiectivă în materia nulităţii actelor juridice, în cauză litisconsorţiul este necesar, obligatoriu şi unitar.

Aşadar, terţul reclamant avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii şi nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din act sunt indivizibile şi coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.

Trib. Gorj, s. civ.,

dec. nr. 128 din 29 martie 2011 (www.portaljust.ro)

Prin sentinţa civilă nr. 2747 din data de 02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1957 din 263 din 2009 a fost admisă cererea formulată de reclamanta J.A., în contradictoriu cu pârâţii D.C.C,

D.C.V., N.G., N.I.C. şiN.I.G.

S-a constat nulitatea absolută a înscrisurilor intitulate „donaţie — încheiată azi 14 august 1975” încheiată între N.I. şi P. şi N I. P. şi

„chitanţă din 7 septembrie 1973”, încheiată între N.I.P. şi G.A. Au fost obligaţi pârâţii la plata suinei de 1712,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele: Referitor la înscrisul intitulat donaţie din 14.08.1975, acest contract nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 813 C. civ., care prevăd că donaţiile se fac prin act autentic şi, fiind vorba despre o dispoziţie legală imperativă, nerespectarea acestei condiţii de formă atrage nulitatea actului.

Privitor la înscrisul intitulat chitanţă din 07.09.1973, instanţa a reţinut concluziile expertizei grafoscopice, în sensul că semnătura vânzătorului de pe chitanţă nu aparţine numitei G.A., iar lipsa semnăturii vânzătoarei în cuprinsul actului echivalează cu lipsa consimţământului acesteia, care atrage nulitatea absolută a actului, ce poate fi invocată de orice persoană interesată.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii N.I. şi N.I.P, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că instanţa în primul rând nu s-a pronunţat asupra excepţiei nelegalei timbrări invocată la instanţa de fond, taxa de timbru trebuind să fie stabilită în funcţie de valoarea terenurilor cuprinsă în actele de vânzare-cumpărare şi de donaţie. Mai este criticată sentinţa şi pentru faptul că în cauză nu au fost introduşi şi citaţi în calitate de pârâţi moştenitorii lui G.A., deoarece în cazul în care instanţa ar anula actul de vânzare-cumpărare bunul vândut s-ar întoarce în patrimoniul acestora.

S-a mai invocat excepţia lipsei interesului justificat în privinţa anulării actului de vânzare-cumpărare dintre N.P. şi G.A., reclamanta fiind terţ faţă de acest act şi neavând calitatea de moştenitoare a vânzătoarei.

Prin decizia civilă nr. 161 din 13.05.2010 Tribunalul Gorj a admis apelul civil declarat de apelanţii pârâţi N.I. şi N.I.P., împotriva sentinţei civile nr. 2747 din data de 02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Motru, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J.A., iar prin dec. nr. 68 din 25.01.2011 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

A reţinut că, în speţă nu se regăseşte niciuna din situaţiile avute în vedere de art. 297 alin. (1) C. proc. civ., soluţia atacată fiind pronunţată pe fondul cererii şi cu citarea tuturor părţilor cauzei, în limitele cadrului procesual stabilit de părţi conform principiului disponibilităţii, care conferă numai părţilor atributul de a determina limitele judecăţii, sub aspectul obiectului cererii şi al persoanelor chemate în judecată, instanţa fiind obligată să se pronunţe în aceste limite.

în rejudecarea apelului au fost puse în discuţia părţilor excepţiile invocate de apelanţii-pârâţi referitoare la prescripţia dreptului la acţiune, a nelegalei timbrări, a lipsei interesului legitim şi excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive.

Referitor la excepţia nelegalei timbrări a acţiunii de către reclamantă se constată de către tribunal că, criticile sunt nefondate, întrucât rezultă din actele existente la dosar plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin concluziile scrise se reţine de tribunal că, prin acţiunea formulată de către reclamanta J.A. disjunsă din dosarul 757 din 263 din 2008, aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a celor două înscrisuri intitulate „Donaţie” şi „Chitanţă”, invocând motive de nulitate absolută şi ca atare acţiunea este imprescriptibilă astfel că, cu această motivare se respinge excepţia prescripţiei dreptului reclamantei la acţiune.

Faţă de natura nulităţii invocate respectiv nulitatea absolută, este fără relevanţă sub aspectul interesului promovării acţiunii că, reclamanta este terţ faţă de actul privind pe N.P. şi G.A. şi nici nu are calitatea de moştenitor a vânzătoarei G.A., acţiunea în constatarea nulităţii absolute putând fi promovată şi de terţii interesaţi.

Interesul reclamantei în promovarea acţiunii de constatare a nulităţii absolute a celor două acte este strâns legat şi legitimat de acţiunea de partaj judiciar din care acţiunea de faţă a fost disjunsă, ce formează obiectul unui alt dosar în care s-a solicitat printre alte bunuri şi partajarea terenurilor indicate în aceste acte, argumente în raport de care tribunalul respinge excepţia lipsei interesului legitim al reclamantei în promovarea acţiunii.

Având în vedere că raportul de drept material litigios creează o dependenţă procesuală între coparticipanţi, astfel încât orice posibilitate de fracţionare este exclusă şi prin urmare declanşarea şi finalizarea procesului civil nu se puteau realiza decât în comun cu chemarea în judecată a moştenitorilor privind pe G.A. în situaţia în care aceasta nu mai trăieşte, suntem în situaţia unui litisconsorţiu necesar guvernat de regula dependenţei procesuale a coparticipanţilor. Natura acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului ce priveşte pe G.A., chiar dacă a rezultat din raportul de expertiză grafologică că semnătura vânzătorului de pe chitanţa datată 07.09.1973 nu aparţine numitei Grecu Ana, dă naştere unui litisconsorţiu necesar, pasiv, obligatoriu şi unitar, pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezentând o necesitate juridică obiectivă în materia nulităţii actelor juridice.

Faţă de aceste considerente tribunalul urmează a admite excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a chitanţei din 07.09.1973 încheiată între N.I.P. şi G.A., considerente pentru care în temeiul art. 296 C. proc. civ. va admite apelul şi va schimba sentinţa în parte, în sensul admiterii acestei excepţii şi, pe cale de consecinţă, a respingerii ca inadmisibilă a acţiunii promovate de către reclamantă devreme ce nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă şi G.A., iar în situaţia în care nu mai trăieşte, moştenitorii acesteia.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei având în vedere că, în mod corect instanţa de fond a reţinut incidente dispoziţiilor art. 813 C. civ., care arată că toate donaţiile se fac prin act autentic, dispoziţii legale imperative, nerespectarea condiţiei de formă atrăgând nulitatea absolută a actului întocmit fară respectarea formei autentice.

Comentariu:

1. Faţă de conceptul “excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive”, considerăm preferabilă respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, fiind incidenţă astfel excepţia procesuală corespunzătoare.

2. Cu privire la reglementarea cuprinsă în Noul Cod de procedură civilă, menţionăm existenţa unei noi modalităţi de intervenţie forţată care, în mod excepţional, va presupune introducerea în cauză, din oficiu, a altor persoane.

Astfel, potrivit art. 77 alin. (1) N. C. proc. civ., în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

în materie contencioasă, instanţa va avea posibilitatea de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

3. Referitor la sancţiunea nulităţii absolute a actelor juridice, subliniem o modificare importantă prevăzută de art. 1247 alin. (3) C. civ. conform căreia instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

Astfel, spre deosebire de actuala reglementare în baza căreia instanţa avea doar posibilitatea de a respinge cererea întemeiată pe un act juridic încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate prevăzute de lege, potrivit noilor dispoziţii, invocarea acestei sancţiuni de natură civilă va constitui o obligaţie în sarcina instanţei, în măsura în care, bineînţeles, din probatoriul administrat vor rezulta cauze de nulitate absolută. însă invocarea din oficiu de către instanţă a nulităţii absolute nu trebuie înţeleasă în sensul că instanţa ar putea să se sesizeze din oficiu cu o acţiune în declararea nulităţii absolute a unui act juridic şi nici că instanţa ar putea, în lipsa unei cereri reconvenţionale, să se pronunţe în dispozitivul hotărârii asupra nulităţii, adică să declare nul actul juridic, deoarece s-ar încălca principiul disponibilităţii.

Spre deosebire de nulitatea absolută, în cazul nulităţii relative dispoziţiile art. 1248 alin. (3) C. civ. instituie în mod expres imposibilitatea instanţei judecătoreşti de a o invoca din oficiu11.

De asemenea, trebuie subliniat că art. 1249 alin. (2) teza a Il-a C. civ., după ce statuează faptul că nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege, consacră imprescriptibilitatea nulităţii relative invocate pe cale de excepţie. In acest sens, se dispune că„partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare”. Prin derogare însă de la această din urmă regulă, invocarea nulităţii relative pentru leziune pe cale de excepţie este, conform art. 1123 alin. (2)

111 Pentru detalii, a se vedea G. Boroi, C.A1. Anghelescu, op.cit., p. 245-247.

C. civ., supusă prescripţiei extinctive în aceleaşi condiţii ca şi invocarea nulităţii relative pe cale de acţiune.

← Acţiune de obligare la încheierea unui nou contract de...		Recurs declarat de Curtea de Conturi a României împotriva unei... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Lipsa calităţii procesuale pasive. Lipsa personalităţii juridice a judecătoriei. Acţiune în constatarea nulităţii absolute unui act juridic. Calitatea procesual pasivă a tuturor părţilor contractante