Acceptare tacită a succesiunii. Caracterul actului. Renunţare ulterioară. Consecinţe
| Comentarii |
|
> y
C. civ., art. 694
Acceptarea voluntară a succesiunii, indiferent că este expresă sau tacită, reprezintă un act juridic irevocabil şi, în consecinţă, renunţarea ulterioară la moştenire este fără efect juridic
Decizia civilă nr. 73/R din 21 septembrie 2006 - M.L
Conform art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.
Pe calea acţiunii oblice, reglementată de acest text de lege, creditorul poate ataca actele prin care debitorul îşi creează sau măreşte starea de insolvabilitate a patrimoniului său, cu scopul vădit de a prejudicia interesele creditorilor.
Este fără îndoială că pârâta debitoare O.M. a acceptat tacit succesiunea după antecesoarea sa şi ca atare, imobilul supus urmăririi a intrat în patrimoniul său.
Potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori, astfel cum dispune în mod expres art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.
Drept urmare, în condiţiile în care martorii au fost audiaţi în faţa notarului, calitatea de moştenitor a fost stabilită, rezultând astfel intenţia de acceptare a succesiunii.
Conform art. 689 C. civ., acceptarea succesiunii este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.
Efectuarea către notarul public a demersurilor de deschidere a succesiunii, de prezentare şi audiere a martorilor în vederea stabilirii calităţii de moştenitor şi a compunerii masei succesorale, reprezintă un veritabil act de acceptare tacită, fiind evidentă intervenţia de acceptare a succesiunii. Acest act nu putea fi făcut de pârâta-debitoare decât în calitatea sa de moştenitor, şi cum intenţia manifestată de acceptare a fost dovedită, cerinţele art. 689 C. civ. sunt îndeplinite.
Ca atare, chiar dacă notarul public nu şi-a îndeplinit atribuţia de a lua o declaraţie de acceptare expresă a succesiunii, este fară echivoc că pârâta - debitoare a acceptat tacit succesiunea şi în consecinţă criticile din recurs, sub acest aspect, sunt nefondate.
In condiţiile în care pârâta-debitoare a acceptat tacit succesiunea, renunţarea ulterioară este fară efect juridic.
Potrivit art. 694 C. civ., majorele nu poate să-şi atace acceptarea expresă sau tacită a unei succesiuni decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinţat în privinţa sa.
Ca atare, acceptarea voluntară a succesiunii, indiferent că este expresă sau tacită reprezintă un act juridic irevocabil şi în consecinţă renunţarea ulterioară la succesiune nu produce nici un efect juridic.
| ← Noţiunea de persoană interesată în invocarea nulităţii... | Nulitate certificat de moştenitor. Testament olograf → |
|---|
