Procedura insolvenţei. Acţiunea de antrenare a răspunderii administratorului. Creditor care nu deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor. Inexistenţa unui comitet al creditorilor
| Comentarii |
|
Legea nr. 85/2006, art. 138
Legiuitorul a înţeles să confere calitate procesuală activă pentru formularea cererii ce are ca obiect autorizarea formulării acţiunii fundamentate pe prevederile art. 138 din Legea insolvenţei, comitetului creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor.
în speţă se poate observa că ipoteza normei legale enunţate anterior nu este întrunită întrucât creditoarea A.V.A.S. nu deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor şi nici nu reprezintă comitetul creditorilor.
C.A. Cluj, s. com. şi de cont. admin., dec. nr. 635 din 15 martie 2010 (B.J. Trim II2010)
Prin sentinţa comercială nr. 3624 din 15 octombrie 2009 Tribunalul Comercial Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a creditoarei
A.V.A.S. Bucureşti privind cererea de autorizare a formulării cererii de antrenare a răspunderii şi a respins cererea de autorizare ca fiind formulată de o persoană fară calitate procesuală activă.
De asemenea, a admis cererea privind închiderea procedurii insolvenţei, formulată de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei SC N.I. SRL, şi, în consecinţă, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, a dispus radierea debitoarei din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, a dispus notificarea prezentei sentinţe Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a jud. Cluj şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a încuviinţat onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 3.000 lei, precum şi cheltuielile de procedură în sumă de 418,95 lei + TVA, care urmează a fi achitate care urmează a fi achitat din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 şi a fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri şi responsabilităţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
în cauză, pasivul debitoarei este constituit din creanţele a doar doi creditori, situaţie în care, comitetul creditorilor, în raport cu disp. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care reglementează componenţa comitetului creditorilor, respectiv formarea acestuia din cel puţin 3 creditori, nu a putut fi desemnat, împrejurare faţă de care calitate procesuală activă are doar creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor.
Astfel, faţă de reglementarea anterioară, legiuitorul a înţeles să confere calitate procesuală şi creditorului majoritar, pentru ca, în ipoteza în care comitetul creditorilor nu poate fi constituit, cererea de autorizare formulării acţiunii prev. de art. 138 alin. (1) să poată fi formulată de un alt creditor. Mai mult decât atât, judecătorul sindic consideră că persoanele care pot formula această cerere sunt exclusiv cele reglementate de textul mai sus citat.
în cauză însă, creditoarea A.V.A.S. Bucureşti nu întruneşte condiţia reglementată de textul de lege, respectiv de a deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, neavând ca atare calitate procesuală să formuleze cererea de autorizare a formulării acţiunii prev. de art. 138 alin. (1).
Faţă de toate considerentele expuse, judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a creditoarei A.V.A.S. Bucureşti, cu consecinţa respingerii cererii de autorizare, ca fiind formulată de o persoană fară calitate procesuală activă.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reţine următoarele:
Derularea procedurii insolvenţei a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar şi sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic. în cadrul procedurii, în urma analizei documentelor contabile, lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul constatând totodată că debitoarea nu deţine nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanţe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.
Faţă de aceste împrejurări, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenţei întemeiat pe dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care va dispune şi radierea debitorului din registru în care este înmatriculat.
Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situaţia averii debitoarei, prin prisma dispoziţiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că aceste dispoziţii sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor şi nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenţei. în acest sens, creditoarea A.V.A.S. a solicitat utilizarea fondului de lichidare, apreciind că nu este justificată avansarea unor sume de bani de către creditori, întrucât legea nu prevede o astfel de posibilitate.
O astfel de susţinere nu poate fi primită, întrucât dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevăd în mod expres că în lipsa bunurilor din averea debitoarei ori insuficienţa acestora pentru a acoperi cheltuielile administrative şi în lipsa disponibilităţii creditorilor de a avansa sumele de bani corespunzătoare, judecătorul sindic este obligat să pronunţe o sentinţă de închidere a procedurii insolvenţei.
Aşadar, susţinerile creditoarei sunt lipsite de temei juridic, pe de o parte, iar pe de altă parte, continuarea procedurii nu este justificată în lipsa unor bunuri care ar putea fi valorificate pentru acoperirea pasivului debitoarei. Ca atare, continuarea procedurii insolvenţei, cu consecinţa majorării cheltuielilor administrative reprezentate de onorariul lichidatorului judiciar, este vădit nejustificată şi, în situaţia în care în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 131, judecătorul sindic consideră că se impune închiderea procedurii insolvenţei debitoarei.
Astfel, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenţei, întrucât nu există nici un fel de bunuri de valorificat şi nici unul din creditori nu a arătat că înţelege să avanseze sume de bani pentru o eventuală continuare a procedurii, care de altfel nici nu mai este justificată, astfel încât cererea lichidatorului a fost admisă, şi s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, iar în temeiul dispoziţiile art. 135 şi 136 din acelaşi act normativ, s-a dispus şi notificarea prezentei hotărâri D.G.F.P. CLUJ şi O.R.C de pe lângă Tribunalul Cluj, precum şi descărcarea lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu retrimiterea cauzei către instanţa de fond în vederea judecării cererii în fond.
în motivele de recurs, creditoarea arată că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), iar judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.),
Recurenta arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul A.V.A.S. nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ.
Faţă de toate aceste susţineri ale instanţei de fond, sunt câteva chestiuni ce trebuiau luate în calcul la adoptarea unei asemenea soluţii: în dosarul de insolvenţă al debitoarei nu există un Comitet al Creditorilor constituit în condiţiile art. 16 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
în dosarul falimentului debitoarei SC N.I. SRL, Comitetul Creditorilor nu s-a constituit din motive neimputabile creditorilor, în cadrul procedurii existând doar 2 creditori. Astfel, comitetul creditorilor se constituie dintr-un număr minim de 3 creditori, înscrişi în tabelul preliminar. în lipsa acestui număr minim, legiuitorul apreciază ca proporţiile şi complexitatea cauzei nu necesită organizarea acestei entităţi.
Cu toate acestea, lipsa acestui comitet, reglementarea lacunară a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 cu privire la acest aspect, nu trebuie să limiteze dreptul creditorilor la acţionarea în temeiul art. 138, sub aspectul calităţii procesuale, a legitimării procesuale, întrucât sunt încălcate însăşi dispoziţiile art. 2 care stabilesc scopul legii insolvenţei (instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului).
în această situaţie obiectivă, considerăm că este discriminatoriu ca oricare dintre creditorii izolaţi să fie lipsiţi de vocaţia la acţiunea pentru recuperarea unor sume de bani care le-ar putea servi indirect la plata creanţelor, iar accesibilitatea şi previzibilitatea legii presupune aplicarea sa uniformă atunci când situaţiile sunt identice; aplicarea literală a textului în acest caz nu ar fi o soluţie judicioasă.
Este evident că procedura îşi poate urma cursul şi cu un singur creditor, care, asemenea asociatului unic al unei societăţi unipersonale, îşi va asuma rolul de adunare de creditori şi de comitet al creditorilor, în această plurală calitate este logic să aibă şi dreptul de a-i învesti cu cererea pentru aplicarea art. 138.
Modificarea adusă de Legea nr. 85/2006 şi cu privire la creditorul care are peste 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală nu presupune o limitare a dreptului celorlalţi creditori de a formula cererea de autorizare întemeiată pe dispoziţiile art. 138, ştiut fiind faptul că practica a demonstrat imposibilitatea în unele cazuri de a putea fi constituit un comitet al creditorilor conform dispoziţiilor art. 16 din legea anterior menţionată, în tabloul creditorilor nefiind înregistraţi un număr suficient de mare de creditori.
Acest lucru este întărit şi de decizia Curţii Constituţionale nr. 549 din 07.06.2007 publicată în M. Of. nr. 544 din 09.08.2007, care în motivare precizează cu privire la lipsa unui Comitet în cauzele de insolvenţă şi răspunderea administratorilor:
„(...) din enumerarea atribuţiilor stabilite prin lege, Curtea observă că acest comitet acţionează ca un mandatar al adunării creditorilor...Or, în condiţiile în care în tabelul definitiv de creanţe sunt înscrişi prea putini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, este evident că aceştia pot exercita personal toate atribuţiile pe care legea le prevede în sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecătorului sindic să autorizeze introducerea acţiunii privind stabilirea răspunderii membrilor organelor de conducere. Orice altă interpretare a legii ar fi de natură a crea consecinţe grave cu privire la stabilirea activului debitorului. Creditorii fiind privaţi de posibilitatea recuperării integrale sau în proporţie cât mai mare a creanţelor (..
Deci, mai arată recurenta, chiar dacă noua modificare a legii cu privire la cine poate solicita autorizarea în condiţiile art. 138 alin. (3) face o anumită precizare în privinţa calităţii procesuale, ea nu poate fi interpretată stricto sensu, ci doar că pe lângă Comitet mai poate formula şi creditorul care deţine peste 50% din valoarea creanţelor (atunci când există un Comitet deja format), dar, acest lucru nu poate împiedica orice alt creditor să solicite autorizarea în lipsa demersurilor acestor persoane.
Nu în ultimul rând învederăm că nu s-a dat posibilitatea instituţiei noastre să obţină acordul celuilalt creditor, instanţa pronunţând închiderea procedurii fără a mai acorda un termen în acest sens.
De asemenea, mai subliniază faptul că, cererea A.V.A.S. nu a încălcat scopul prevăzut de legea insolvabilităţii cu privire la procedura concursuală, instituţia noastră solicitând autorizarea în vederea promovării acţiunii în răspunderea pârâtului la întreg pasivul rămas neacoperit şi nelimitând o eventuală acţiune doar la prejudiciul cauzat instituţiei noastre, cererea de autorizare şi ulterior de obligare a fostului administrator al SC N.I. SRL profitând tuturor creditorilor.
Astfel, judecătorul sindic, competent să judece acest tip de cerere, avea obligaţia soluţionării ei pe fond şi nu să o respingă pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a instituţiei noastre.
Reiterează faptul că legea nu prevede ce se întâmplă cu titularii creanţelor cu privire la acţiunea întemeiată pe art. 138 în lipsa unui Comitet constituit, şi astfel, soluţia adoptată de instanţă este eronată.
Astfel, consideră că sunt incidente prevederile art. 304 C. proc. civ., drept pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu trimitere spre rejudecare instanţei de fond în vederea judecării cererii pe fond.
Analizând recursul declarat de către creditoarea A.V.A.S. prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, poate cere să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care să referă ameninţă să se prescrie.
Rezultă, aşadar, că legiuitorul a înţeles să confere calitate procesuală activă pentru formularea cererii ce are ca obiect autorizarea formulării acţiunii fundamentate pe prevederile art. 138 din Legea insolvenţei, comitetului creditorilor sau creditorului care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor.
în speţă se poate observa că ipoteza normei legale enunţate anterior nu este întrunită întrucât creditoarea A.V.A.S. nu deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor şi nici nu reprezintă comitetul creditorilor.
împrejurarea că în cauză nu există un comitet al creditorilor nu poate justifica legitimarea procesuală activă a creditoarei în formularea cererii privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei întrucât pentru această ipoteză legiuitorul a stabilit ca acţiunea să poată fi promovată de către creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, condiţie neîntrunită pe seama creditoarei.
Este de principiu că potrivit normelor juridice instituite prin C. proc. civ., calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situaţiile juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.
întrucât în speţă nu există o identitate între persoana creditoarei şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, soluţia pronunţată de către judecătorul sindic apare ca fiind legală şi temeinică.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat recursul declarat de către creditoarea A.V.A.S. ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006 l-a respins şi a menţinut în întregime hotărârea recurată.
| ← Procedura insolvenţei. Hotărâre de angajare a răspunderii... | Acţiune de obligare la încheierea unui nou contract de... → |
|---|
