Procedura insolvenţei. Hotărâre de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere. Recurs formulat de preşedintele comitetului creditorului în nume propriu
| Comentarii |
|
Legea nr. 85/2006, art. 138
întrucât un singur creditor nu are calitate procesuală activă de a formula acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, acesta nu poate avea calitate procesuală activă de a promova calea de atac împotriva hotărârii pronunţate de către judecătorul sindic în soluţionarea acţiunii.
C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 3R din 11 ianuarie 2010 (Jurindex)
Prin sentinţa comercială nr. 2057 din 07.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vil-a comercială a fost respinsă ca nefondată cererea comitetului creditorilor, prin preşedinte Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 B, împotriva pârâţilor M.I.F.E., E.N. şi E.B. în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC N. 2015 SRL în contradictoriu cu creditorii Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 B, Inspectoratul teritorial de muncă şi Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale Sector 4 B. S-a dispus radierea societăţii debitoare de la registrul comerţului B, iar în baza art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinţei. Totodată, s-a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1800 lei reprezentând remuneraţie din cheltuieli de procedură, din fondul prevăzut de art. 4 alin. (4) din lege.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că s-a solicitat de către creditorul Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 B deschiderea procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitorului SC N. 2015 SRL, cu motivarea că debitorul se află în stare de insolvenţă şi are o datorie de 42.026 lei creanţă bugetară certă, lichidă şi exigibilă. Prin sentinţa comercială nr. 1547 din 01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vil-a comercială a fost admisă cererea creditorului şi, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 s-a deschis procedura generală împotriva debitorului. Au mai formulat declaraţii de creanţă creditorii I.T.M. şi D.G.I.T.L. Sector 4 B.
Deoarece nu s-a depus nici un plan de reorganizare de către vreuna dintre persoanele prevăzute de art. 94 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa comercială nr. 3165 din 05.08.2008 Tribunalul Bucureşti — Secţia a Vil-a Comercială, constatând aplicabile dispoziţiile art. 107 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului. în baza art. 107 alin. (2) din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a dispus dizolvarea acestuia, numind lichidator judiciar.
Comitetul creditorilor a formulat, la data de 19.11.2008, cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâţilor M.I.F.E., E.N. şi E.B., în calitate de asociaţi şi administratori ai debitorului, instanţa dispunând autorizarea formulării cererii. Comitetul creditorilor a arătat că debitorul nu a depus bilanţurile contabile pentru anii 2005-2007, raportările contabile semestriale pentru anii 2004-2007 şi nu a pus la dispoziţia lichidatorului documentele contabile prevăzute de art. 28 din lege, considerând îndeplinite condiţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
S-a mai menţionat că pârâţii, deşi legal citaţi nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat întâmpinare sau apărări.
Din analiza actelor dosarului, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 prevăd atât condiţiile generale, respectiv existenţa unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei şi prejudiciu şi comiterea faptei ilicite cu vreuna dintre formele de vinovăţie, cât şi condiţiile speciale ale angajării răspunderii, condiţii constând în calitatea pârâţilor de a fi membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societăţii.
S-a arătat că pârâtul M.I.F.E. a fost administratorul debitorului, iar pârâţii E.N. şi E.B. sunt asociaţii acestuia.
Au fost analizate prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 şi s-a considerat că împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din lege ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale sau la O.R.C. nu poate asimilată cu neîndeplinirea obligaţiei de a ţine contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Mai mult, s-a precizat că nedepunerea actelor la dosar este o faptă ulterioară apariţiei insolvenţei, iar răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere specială care se angajează pentru fapte anterioare stării de insolvenţă şi care au cauzat această stare.
Instanţa a arătat că neîndeplinirea de către pârâtul M.I.F.E., în calitate de administrator statutar al debitoarei, a obligaţiei de a ţine o contabilitate conformă cu legea nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre această faptă şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.
Constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, instanţa a respins cererea comitetului creditorilor de angajare a răspunderii pârâţilor.
Având în vedere că lichidatorul judiciar nu a identificat faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile valorificabile, s-au apreciat îndeplinite condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune închiderea procedurii insolvenţei.
Faţă de lipsa disponibilităţilor din contul debitorului, s-a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1800 lei din fondul prevăzut la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006.
împotriva sentinţei comerciale nr. 2057 din 07.04.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vil-a comercială a declarat recurs în termen legal recurenta creditoare Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 B. Aceasta a susţinut că instanţa de fond a soluţionat cererea cu interpretarea greşită a legii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, a arătat că cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 în considerarea faptului că organele de conducere ale societăţii debitoare nu au depus la recurentă bilanţurile contabile aferente anilor 2005-2007, raportări semestriale în perioada 2004-2007, constituind fapta culpabilă de neţinere a contabilităţii în conformitate cu legea. Recurenta consideră că au fost întrunite toate cerinţele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv prejudiciu, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre cele două şi prezumţia de culpă a administratorului societăţii debitoare. S-au mai invocat răspunderea contractuală a administratorului debitoarei în temeiul contractului de mandat, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1532-1533 C. civ., prezumţia de culpă a acestuia conform art. 1080 C. civ. coroborat cu art. 1600 C. civ., precum şi faptul că, potrivit principiilor generale de răspundere, fapta ilicită nu trebuie neapărat că constea într-o acţiune, dar şi în omisiunea, inacţiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activităţi sau în neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau măsură trebuia întreprinsă de anumite persoane.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9.11.2009, după ce instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei, în urma deliberărilor, s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei.
Prin precizarea recursului depusă la dosar la data de 24.11.2009, s-a menţionat că această cale de atac a fost formulată în nume propriu de către recurentă.
Faţă de precizarea depusă de recurentă, se constată că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei.
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006, calitate procesuală activă de a formula cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor menţionate de lege au administratorul sau lichidatorul judiciar şi, în situaţiile prevăzute de lege, adică de alin. (3) al art. 138, comitetul creditorilor, cu autorizaţia judecătorului sindic.
Totodată, calitate procesuală activă de a declara calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată cererea de antrenare a răspunderii formulată în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006 au părţile în raport de care s-a judecat cauza la prima instanţă, respectiv pârâtul sau pârâţii, administratorul din lichidatorul judiciar şi comitetul creditorilor.
Se deduce că, întrucât un singur creditor nu are calitate procesuală activă de a formula acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, acesta nu poate avea calitate procesuală activă de a promova calea de atac împotriva hotărârii pronunţate de către judecătorul sindic în soluţionarea acţiunii.
în cauză, se constată că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către comitetul creditorilor, însă nu acesta a declarat şi calea de atac a recursului, ci numai un singur creditor. în acest sens a precizat recurenta Administraţia Finanţelor Publice Sector
4 B că a declarat calea de atac nu în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor, ci în nume propriu, deci în calitate de creditor.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că recurenta nu are calitate procesuală activă de a promova recursul împotriva hotărârii de respingere a cererii de antrenare a răspunderii pârâţilor în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, nemaifiind necesară analizarea celorlalte critici din cererea de recurs.
| ← Apel anulat ca netimbrat. Recurs exercitat cu privire la fondul... | Procedura insolvenţei. Acţiunea de antrenare a răspunderii... → |
|---|
