Litigiu locativ. Acţiune în evacuare. Contract de închiriere. Prelungire. Excepţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 13 lit. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată prin Legea nr. 241/2001, prelungirea contractului de închiriere nu se aplică în situaţia în care chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora, ori a înstrăinat fără drept părţi din acestea, precum şi în cazul chiriaşului care are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau care împiedică folosirea normală a locuinţei.
Se justifică evacuarea chiriaşului, dacă din probele administrate a rezultat că acesta face imposibilă convieţuirea în imobil, degradează locuinţa, nu contribuie la fondul de reparaţii al clădirii, ocupă abuziv părţi comune ale imobilului, refuză efectuarea dezinsecţiei şi reparaţia instalaţiilor sanitare.
(Decizia nr. 2483 din 27 septembrie 2001 - Secţia a 111-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1797 din 12.02.2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii O.J. şi F.C. în contradictoriu cu pârâtul U.O. şi a dispus evacuarea pârâtului dintr-un imobil situat în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că pârâtul face imposibilă convieţuirea celorlalţi locatari, împiedicând folosirea normală a locuinţei, pricinuind stricăciuni locuinţei şi clădirii în care este situată aceasta, precum şi instalaţiilor aferente.
în drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 13 lit. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999.
Prin Decizia civilă nr. 1242/A din 2.05.2001, Tribunalul Bucureşti a admis apelul pârâtului, a anulat sentinţa apelată şi, judecând cauza, a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu.
Instanţa de apel a admis apelul pe temeiul art. 297 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 107 din Codul de procedură civilă, şi a anulat sentinţa primei instanţe.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat cererea ca întemeiată, reţinând, în esenţă, aceleaşi considerente de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs pârâtul U.O., prin care a criticat-o sub următoarele aspecte: în mod greşit s-a reţinut că recurentul-pârât ocupă abuziv spaţiul din imobil; reclamanţii au acţionat cu rea-credinţă, fără a-şi îndeplini obligaţiile legale privind protecţia chiriaşilor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica adusă hotărârii instanţei de apel priveşte dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Această critică nu poate fi primită, întrucât, din probele administrate, a rezultat că pârâtul face imposibilă convieţuirea în imobil, degradând locuinţa şi clădirea.
Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că pârâtul nu achită fondul de reparaţii al locuinţei, ocupă abuziv părţi comune ale imobilului (boxa), baia pârâtului este plină de gândaci şi refuză efectuarea dezinsecţiei, apa de la baia pârâtului curge continuu şi abundent, iar el refuză efectuarea reparaţiilor la grupul sanitar.
Potrivit art. 13 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, aprobată prin Legea nr. 241/2001, prelungirea contractului de închiriere nu se aplică în situaţia în care chiriaşul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Litigiu locativ. Cerere a chiriaşului privind plata... | Impozit pe salariu. Scutire. Luptător pentru Victoria... → |
|---|
