Natura juridică a termenului reglementat de art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, art. 23
Termenul reglementat de art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, are caracterul unui termen de recomandare, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a unor astfel de cereri şi nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora. Acesta are în vedere stabilirea unei limite de timp pentru depunerea actelor, dar numai în faţa unităţilor deţinătoare sau entităţilor învestite cu soluţionarea notificării, fiind admisibilă posibilitatea depunerii actelor doveditoare în faţa instanţei de judecată sesizate cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 de către unitatea deţinătoare.
Decizia civilă nr. 259/Ap din 28 noiembrie 2006 - D.R.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, anterior completării şi modificării prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate trebuiau depuse ca anexe la notificare, odată cu aceasta sau în termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Termenul menţionat, pentru depunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate sau de legitimare a calităţii de moştenitor, s-a prelungit succesiv prin mai multe acte normative (O.U.G. nr. 109/2001,
O.U.G. nr. 145/2001, O.U.G. nr. 184/2002 şi O.U.G. nr. 10/2003) până la 14 mai 2003.
Prin Legea nr. 247/2005, termenul pentru depunerea actelor doveditoare s-a prelungit şi ulterior datei de 14 mai 2003, până la data soluţionării notificării, (art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată).
Termenul prevăzut de dispoziţiile legale precizate are în vedere stabilirea unei limite de timp pentru depunerea actelor, dar numai în faţa unităţilor deţinătoare sau entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor; textele legale vizează procedura prealabilă administrativă care se desfăşoară în faţa unităţii învestite cu soluţionarea notificării, legiuitorul nesancţionând expres nerespectarea unui astfel de termen.
Prin urmare, termenul reglementat de art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, are caracterul unui termen de recomandare, natura lui rezultând din nevoia soluţionării cu celeritate a unor astfel de cereri şi nu din nevoia limitării ori împiedicării formulării acestora.
Astfel, termenul stipulat de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea actelor doveditoare în soluţionarea notificărilor este inclus în procedura prealabilă în care este implicată unitatea deţinătoare şi nu instanţa de judecată, ale cărei reguli şi principii de desfăşurare a procesului civil sunt guvernate de Codul de procedură civilă, astfel că, este admisibilă posibilitatea depunerii actelor doveditoare în faţa instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001 de către unitatea deţinătoare.
în speţă, contestatoarea apelantă a depus în apel actul doveditor al calităţii sale de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste motive, dispoziţia contestată emisă de intimată, bazată pe lipsa actelor doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 urmează a fi anulată.
întrucât instanţa judecătorească nu se poate substitui unităţii deţinătoare în îndeplinirea procedurii prealabile şi nici nu poate impune conţinutul deciziei sau dispoziţiei deţinătorului imobilului, care are în această fază atributul exclusiv de a statua asupra uneia din măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, care ulterior, dacă se contestă, poate fi modificată de instanţa competentă, va obliga pe intimat să emită contestatoarei o nouă dispoziţie conform prevederilor Legii nr. 10/2001 republicată, avându-se în vedere şi solicitarea contestatoarei de reluare a procedurii administrative de către intimat, susţinută în completarea acţiunii, respectându-se limitele învestirii instanţei de fond.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată şi completată şi în consecinţă, a anulat dispoziţia intimatei şi a obligat unitatea deţinătoare la emiterea unei noi dispoziţii conform Legii nr. 10/2001 republicată.
| ← Repunerea în termen. Natura juridică a termenului prevăzut de... | Obligarea unităţii deţinătoare a imobilului la emiterea unei... → |
|---|
