Partaj. Criterii de atribuire
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 6739
Ocupaţia părţilor constituie unul dintre criteriile legale de atribuire, prevăzut exemplificativ de art. 6739 C. pr. civ., care ar putea pleda la includerea în lotul părţii a fermei agrozootehnice, numai că modalitatea de lotizare aleasă de instanţă trebuie să ţină seama de ansamblul bunurilor de împărţit, prin ierarhizarea criteriilor de atribuire în raport de fiecare bun supus împărţelii, în contextul concret al cauzei.
în speţă, atribuirea fermei către reclamantă este rezultatul absolutizării criteriului ocupaţiei copărtaşilor şi al ignorării existenţei unei hotărârii de divorţ, prin care minorul a fost încredinţat mamei. Având, deci, în întreţinere un copil minor, partea justifică, cu prioritate, nevoia unei locuinţe, chiar dacă a locuit o perioadă de timp împreună cu copilul la părinţii săi, iar fostul soţ s-a stabilit temporar în străinătate.
Astfel, părintele - coproprietar aflat în ţară şi căruia i-a fost încredinţat la divorţ minorul justifică în mod neîndoielnic un drept mai mare la atribuirea locuinţei - bun comun în concurs cu celălalt coproprietar al locuinţei, interesele copilului minor neputând fi ignorate la partajul bunurilor comune, sens în care pledează şi dispoziţiile art. 38 alin. final C. fam.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 227 din 6 februarie 2007)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede la data de 12 august 2005, sub nr. 2514, reclamanta A.E. a chemat în judecată pe pârâtul A.I.M., solicitând partajarea, în cote egale, a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: teren în suprafaţă de 63.096 mp. situat în comuna V., judeţul Teleorman; construcţiile edificate pe acest teren - dormitor comun, atelier mecanic, grajd, magazie de îngrăşăminte, şopron, magazie plus şopron, magazie de pesti-cide, magazie pentru piese, clădire administrativă (subsol şi parter), pavilion ciupercă, împrejmuire (soclu beton şi panou plasă), puţ forat şi alimentare cu apă; casă de locuit situată în comuna V., satul D., judeţul Teleorman; terenul aferent casei, în suprafaţă de 3.212 mp.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând completarea masei partajabile cu 19 viţei.
Făcând aplicarea art. 6731 alin. (1) şi art. 6736 alin. (1) C. pr. civ., Judecătoria Roşiorii de Vede a pronunţat la data de 11 octombrie 2005 încheierea nr. 38, prin care a constatat că masa partajabilă se compune din bunurile achiziţionate de părţi în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 fiecare şi anume; 3.212 mp. teren intravilan situat în satul D., comuna V., judeţul Teleorman; 63.096 mp. teren împreună cu construcţiile de pe acesta, constând într-un dormitor comun, atelier mecanic, grajd, magazie, şopron, o magazie cu şopron, alte două magazii, o clădire compusă din subsol şi parter, pavilion tip ciupercă, gard din beton şi plată în lungime de 375 m, fântână şi alimentare cu apă; 19 viţei; prin aceeaşi încheiere, Judecătoria Roşiorii de Vede a numit experţii pentru evaluarea imobilelor şi a animalelor care compun masa de împărţit.
Componenţa masei de partaj stabilită iniţial a fost suplimentată cu casa de locuit compusă din 2 dormitoare, sufragerie, baie şi bucătărie, construită din calupi BCA şi acoperită cu tablă, situată pe terenul în suprafaţă de 3.212 mp din satul D., comuna V., judeţul Teleorman; în acest sens a fost pronunţată, pe temeiul dispoziţiilor art. 6737 C. pr. civ., încheierea nr. 45/8 noiembrie 2005.
Asupra împărţelii propriu-zise, Judecătoria Roşiorii de Vede a hotărât prin sentinţa civilă nr. 2830 din 22 decembrie 2005, în sensul admiterii acţiunii principale şi cererii reconvenţionale şi partajării bunurilor comune, dobândite de părţi în cote egale de 1/2, după cum urmează:
A atribuit reclamantei lotul nr. 1, compus din teren în suprafaţă de 63.096 mp -315.000.000 lei şi construcţiile aflate pe acesta -1.778.800.000 lei, precum şi
9 viţei a câte 200 kg. - 90.000.000 lei, valoarea totală a lotului reclamantei fiind de 2.093.800.000 lei vechi.
A atribuit pârâtului lotul nr. 2, compus din teren intravilanîn suprafaţă de 3.212 mp
- 64.042.800 lei, construcţia aflată pe acesta - 450.000.000 lei, precum şi 10 viţei a câte 150 kg. - 60.000.000 lei, valoarea totală a lotului pârâtului fiind de 574.042.800 lei vechi.
A constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 2.757.842.800 lei şi că echivalentul valoric al cotei cuvenite fiecărei părţi este de 1.378.921.400 lei.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 804.878.600 lei vechi.
A compensat în parte cheltuielile de judecată şi a mai obligat-o pe reclamantă la 3.227.550 lei cu acest titlu către pârât.
La alcătuirea loturilor, instanţa a ţinut seama de cotele cuvenite fiecărei părţi, de numărul bunurilor ce pot fi atribuite în natură fără să cauzeze modificarea sau scăderea valorii ori destinaţiei lor economice, precum şi de poziţia exprimată pe acest aspect de singura parte reprezentată la dezbaterea pe fond a pricinii şi anume pârâtul.
Soluţia fondului a fost confirmată deTribunalulTeleorman, secţia civilă, care prin decizia civilă nr. 94 A din 5 aprilie 2006 a respins apelul reclamantului, apreciind că lotizarea a fost făcută corect de prima instanţă.
Relativ la fermă şi terenul aferent, tribunalul a reţinut că se justifică includerea acestora în lotul reclamantei, pe de o parte pentru că prin fracţionare bunurile şi-ar pierde din valoare şi destinaţia lor economică ar fi periclitată, iar pe de altă parte pentru că reclamanta, fiind de specialitate, poate asigura o exploatare eficientă a fermei.
în ceea ce priveşte casa de locuit, dat fiind că ea nu a fost folosită de reclamantă, după întoarcerea în ţară aceasta locuind împreună cu copilul în casa părintească, măsura de atribuire către cealaltă parte a acestui bun s-a apreciat a fi corectă, neputându-se susţine că reclamanta ar fi nevoită să locuiască împreună cu copilul în ferma ce i-a fost atribuită.
în fine, s-a reţinut că viţeii achiziţionaţi de reclamantă în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar nu bunuri de uz personal sau bunuri destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi în sensul art. 31 lit. c) C. fam.; viţeii au fost cumpăraţi din bani comuni în vederea creşterii şi vânzării tor, având deci natura unei investiţii comune pentru creşterea patrimoniului familiei, iar nu aceea de bunuri destinate profesiei unuia dintre soţi.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, invocând netegali-tatea ei pe aspectul modului de alcătuire a loturilor.
în dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut că locuinţa a fost atribuită greşit pârâtului, în condiţiile în care acesta locuieşte în Spania, unde dispune de o locuinţă proprie, iar ea este părintele căruia i-a fost încredinţat copilul născut din căsătorie, în vârstă de 3 ani; ca atare, locuinţa trebuia să-i fie ei atribuită, pentru că nu poate locui cu un copil minor într-o fermă unde nu există condiţii bune de locuit, cu atât mai mult cu cât ea a făcut îmbunătăţiri la casa de locuit, după separarea în fapt de pârât, îmbunătăţiri ce nu au fost luate în considerare de instanţele anterioare, întrucât avocatul său nu a înţeles să depună la dosar înscrisurile doveditoare.
De asemenea, recurenta a arătat că la formarea loturilor nu s-a ţinut seama că ea a crescut viţeii, care au fost întreţinuţi pe cheltuială proprie.
Pe de altă parte, s-a învederat că la constituirea loturilor trebuia luat în considerare şi faptul că părţile au mai deţinut în proprietate un apartament, care, însă, a fost vândut, iar preţul încasat în întregime de către pârât.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare, invocând, în principal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea lui în drept, iar în subsidiar netemeinicia recursului, cu motivarea că lotizarea făcută în instanţele anterioare respectă dispoziţiile art. 6739 C. pr. civ., deoarece ţine seama de cotele cuvenite părţilor din masa bunurilor comune, de numărul bunurilor ce pot fi atribuite fără a cauza scăderea valorii sau modificarea destinaţiei lor economice, precum şi de poziţia sa, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut propuneri de lotizare.
Referitor la casa de locuit, intimatul a precizat că el este îndreptăţit la atribuire, pentru că nu deţine o altă locuinţă, fiind irelevant pe acest aspect că nu s-a aflat în ţară în ultima perioadă a căsătoriei; în schimb, recurenta dispune de condiţii bune de locuit la fermă, după cum au confirmat martorii şi ancheta socială, aşa încât atribuirea fermei îi satisface nevoile locative ale ei şi ale copilului.
în ce priveşte viţeii, s-a arătat că sunt bunuri comune şi că în prezent nu mai există, fiind vânduţi de recurentă.
Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a fost supusă dezbaterii contradictorii a părţilor în şedinţa publică din 30 ianuarie 2007, fiind respinsă de instanţă cu motivarea că recursul poate fi încadrat în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., criticile formulate aducând în discuţie modul de aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează formarea şi atribuirea loturilor la partaj - art. 6739 C. pr. civ.
Trecând la analiza pe fond a recursului din perspectiva cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că acesta este fondat în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 6739 C. pr. civ. „La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Interpretarea gramaticală a textului legal enunţat conduce la concluzia că, criteriile de atribuire pe care acesta le prevede nu sunt limitative, ci au doar caracter exemplificativ, din moment ce după enumerarea unor criterii precis determinate legiuitorul a folosit sintagma „şi altele asemenea" şi că ele nu trebuie absolutizate, dovadă folosirea sintagmei „instanţa va ţine seama, după caz, şi de (...)".
Instanţa are, deci, posibilitatea de a folosi atât criteriile enumerate de art. 6739 C. pr. civ., cât şi altele asemănătoare ce ar rezulta din împrejurările specifice cauzei, toate la un loc sau numai unele, astfel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor şi să se satisfacă nevoile lor actuale în scopul asigurării unui partaj echitabil.
în speţă, instanţele de fond şi apel au atribuit reclamantei ferma agrozootehnică - construcţii plus teren aferent - şi 9 din cei 19 viţei incluşi în masa bunurilor comune, iar pârâtului casa de locuit cu terenul aferent şi 10 viţei, apreciind că prin includerea în lotul fiecărei părţi a unui imobil se evită soluţia neeconomică a fracţionării bunurilor, de natură a determina scăderea valorii ori periclitarea destinaţiei lor economice şi se respectă în acelaşi timp nevoile proprii ale fiecărui copărtaş; s-a reţinut, astfel, că reclamanta este mai îndreptăţită la atribuirea fermei decât a locuinţei, deoarece este copărtaşul care asigură exploatarea fermei şi că oricum ea nu poate reclama o nevoie locativă mai mare decât pârâtul, plecat la muncă în străinătate, în condiţiile în care locuieşte împreună cu copilul la părinţii săi, iar nu în ferma atribuită la partaj.
Ocupaţia părţilor constituie, într-adevăr, unul dintre criteriile legale de atribuire, prevăzut exemplificativ de art. 6739 C. pr. civ., care ar putea pleda la includerea în lotul reclamantei a fermei agrozootehnice, numai că modalitatea de lotizare aleasă de instanţă trebuie să ţină seama de ansamblul bunurilor de împărţit, prin ierarhizarea criteriilor de atribuire în raport de fiecare bun supus împărţelii, în contextul concret al cauzei.
Ori, în speţă, atribuirea fermei către reclamantă este rezultatul absolutizării criteriului ocupaţiei copărtaşilor şi al ignorării unui aspect decisiv în adoptarea soluţiei pe atribuire şi anume faptul că, în urma divorţului, reclamantei i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul minor, născut din căsătoria cu pârâtul; sentinţa de divorţ, care atestă încredinţarea minorului către mamă, se află în dosarul fond.
Având deci în întreţinere un copil minor, în vârstă de abia 3 ani şi jumătate, reclamanta justifică, cu prioritate, nevoia unei locuinţe.
Faptul că reclamanta ar fi locuit o perioadă de timp împreună cu copilul la părinţii săi nu înseamnă că aceasta nu ar avea nevoie de locuinţa bun comun şi că nevoia ei locativă ar fi mai mică decât a pârâtului, stabilit temporar în străinătate.
Dimpotrivă, părintele - coproprietar aflat în ţară şi căruia i-a fost încredinţat la divorţ copilul minor justifică în mod neîndoielnic un drept mai mare la atribuirea locuinţei - bun comun în concurs cu celălalt coproprietar al locuinţei, interesele copilului minor neputând fi ignorate la partajul bunurilor comune.
în acest sens pledează dispoziţiile art. 38 alin. final C. fam. care, referindu-se expres la interesele minorilor ca şi criteriu de atribuire a folosinţei locuinţei soţilor la divorţ, oferă în acelaşi timp şi un criteriu de departajare între soţi la partajul bunurilor comune.
Ca atare, în mod greşit instanţele anterioare au atribuit locuinţa cu terenul aferent pârâtului, iar nu reclamantei, criticile formulate de recurenta - reclamantă pe acest aspect fiind întemeiate, ceea ce impune modificarea soluţiei în sensul atribuirii locuinţei şi a terenului aferent către reclamantă, pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Dat fiind că partajul presupune ca fiecare parte să primească în lot, pe cât posibil, bunuri de aceeaşi natură - art. 741 alin. (1) C. civ., iar în masa comunitară supusă împărţelii există, pe lângă locuinţă cu terenul aferent, şi o fermă agrozootehnică
- construcţii şi teren, urmează ca în lotul pârâtului să fie inclus acest din urmă bun, prin schimbarea soluţiei adoptate în fazele procesuale anterioare.
în ceea ce priveşte celelalte bunuri care alcătuiesc masa comunitară -19 viţei, împărţeala în natură, prin includerea în lotul fiecărei părţi a unui număr aproximativ egal de viţei - 9 în lotul reclamantei şi 10 în lotul pârâtului, este corectă, respectând prevederile art. 741 alin. (1) C. civ., care impune ca la formarea loturilor să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi calitate de bunuri, de aceeaşi natură şi valoare.
Prin urmare, chiar dacă recurenta - reclamantă ar fi îngrijit singură viţeii, aceasta nu ar fi îndreptăţit-o la primirea în lot a tuturor, aşa încât critica formulată pe acest aspect nu poate fi primită.
Recurenta s-a plâns şi de faptul că la constituirea loturilor nu s-a ţinut seama că părţile au mai deţinut în proprietate un apartament, pe care l-au vândut şi al cărui preţ a fost încasat exclusiv de pârât.
Nici această critică nu poate fi primită, în condiţiile în care, nici prin acţiunea principală şi nici prin cererea reconvenţională, părţile nu au înţeles să învestească instanţa cu vreo pretenţie legată de dreptul de proprietate asupra apartamentului la care se face referire în recurs sau de dreptul de creanţă decurgând din preţul vânzării acestui apartament.
Recursul reclamantei este fondat în limita criticii de nelegalitate vizând lotizarea locuinţei şi a fermei, astfel că în baza art. 312 alin. (3) C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea îl va admite, cu consecinţa modificării deciziei tribunalului în sensul admiterii apelului reclamantei şi schimbării în parte a sentinţei de fond, după cum urmează:
Va atribui reclamantei lotul nr. 2, compus din 3.212 mp. teren intravilan situat în comuna V., satul D., judeţul Teleorman, învecinat la N cu A.F., la E cu drum exploatare, la S cu grădiniţă şi la V cu drum, bun în valoare de 64.042.800 lei vechi, precum şi din construcţia de pe acest teren, formată din 2 dormitoare, sufragerie, baie şi bucătărie, în valoare de 450.000.000 lei vechi, cu menţinerea soluţiei de atribuire a 9 viţei a câte 200 kg, în valoare de 90.000.000 lei vechi.
Va constata că valoareatotalăa lotului atribuitreclamantei estede 604.042.800 lei vechi.
Va atribui pârâtului lotul nr. 1, compus din 63.096 mp. teren situat în comuna V., judeţul Teleorman, în valoare de 315.000.000 lei vechi şi construcţiile aflate pe acest teren, în valoare totală de 1.778.800.000 lei vechi, cu menţinerea soluţiei de atribuire a 10 viţei a câte 150 kg, în valoare de 60.000.000 lei vechi.
Va constata că valoarea totală a lotului atribuit pârâtului este de 2.153.800.000 tei vechi.
Valorile bunurilor cuprinse în loturile părţilor nu au fost contestate, aşa încât ele au fost preluate din expertizele evaluatoare efectuate la fond de experţii G.D. (pentru animale) şi C. I. S. (pentru imobile).
Modificarea loturilor părţilor se va reflecta şi în cuantumul sultei, inegalităţile valorice dintre loturi urmând a se compensa prin obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferenţei dintre echivalentul valoric al bunurilor primite în lot (2.153.800.000 lei) şi echivalentul valoric al cotei sale de 1/2 din masa bunurilor comune (1.378.921.400 lei); prin urmare, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei sultă în valoare de 774.878.600 lei vechi.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei de fond vor fi menţinute.
Văzând şi prevederile art. 274 alin. (1) C. pr. civ., Curtea va obliga pe intimatul-pârât, care a căzut în pretenţii faţă de recurenta-reclamantă prin admiterea cererii acesteia de recurs, la plata cheltuielilor de judecată suportate în faza procesuală a recursului, în cuantum de 10.101.500 lei vechi, reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar, precum şi onorariu de avocat. (M.V.)
| ← Partaj judiciar. Plata cu întârziere a sultei după atribuirea... | Partaj. Decesul unuia dintre coindivizari după pronunţarea... → |
|---|
