Partaj. Decesul unuia dintre coindivizari după pronunţarea hotărârii definitive în apel. Nerelevanţă sub aspectul aprecierii legalităţii aplicării criteriilor de partaj. Poziţia procesuală a moştenitorilor părţii decedate
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 6735 şi art. 6739
în situaţia în care, prin hotărârea din apel imobilul a fost împărţit în natură între coindivizari, pe baza solicitării exprese a acestora, faptul decesului unuia dintre coindivizari, intervenit ulterior pronunţării hotărârii nu justifică reanalizarea în recurs a legalităţii aplicării criteriilor de atribuire prevăzute de art. 6735 şi art. 6739 C. pr. civ., reaprecierea acestor criterii în raport de situaţia moştenitorilor părţii decedate şi atribuirea bunului în întregime unuia sau altuia dintre copărtaşi. Decesul părţii nu are relevanţă în privinţa legalităţii soluţiei, atâta vreme cât instanţa a aplicat corect criteriile de partajare, în raport de situaţia existentă la momentul soluţionării cauzei, iar modalitatea de sistare a indiviziunii sub forma împărţirii în natură a imobilului a fost cea solicitată de părţi în mod expres pe tot parcursul procesului.
Moştenitorii părţii decedate nu pot pretinde să li se atribuie întregul imobil, în condiţiile în care autoarea lor a solicitat partajul în natură, formulând chiar motiv de apel în acest sens. Succesorii în drepturi ai părţii decedate au preluat calitatea procesuală a acesteia, precum şi pricina în stadiul în care se afla la data decesului, adică după pronunţarea deciziei din apel, astfel încât ei nu pot formula în calea de atac pretenţii contrare poziţiei pe care a avut-o autoarea lor.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2007 din 27 noiembrie 2007)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, astfel cum a fost precizată, reclamanta N.L. a chemat în judecată pe pârâtul N.A.C., solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului N.G.V., decedat la
10 iunie 2003, să se stabilească masa de împărţit, să se constate că de pe urma defunctului a rămas ca unică moştenitoare reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatară şi să se dispună ieşirea părţilor din indiviziune.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând deschiderea succesiunii de pe urma aceluiaşi defunct, să se constate masa de împărţit, calitatea de moştenitor a pârâtului (fiu) şi a reclamantei (soţie supravieţuitoare şi legatară), să se dispună reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 404 din 6 septembrie
2000, prin care defunctul a testat în favoarea reclamantei cota de 1/2 din bunurile imobile şi toate bunurile mobile, până la limita cotităţii disponibile specială a soţului supravieţuitor de 1/4 din moştenire, să se constate că pârâtului, în calitate de fiu şi moştenitor legal rezervatar, îi revine cota de 1/2 din moştenire, iar soţiei supravieţuitoare, în calitate de moştenitor legal şi testamentar, îi revine restul de 1/2 din moştenire.
Prin sentinţa civilă nr. 8072 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 1389/2004, s-a admis în parte acţiunea precizată, respectiv, s-a admis în parte cererea reconvenţională, s-a constatat deschisă succesiunea, s-a constatat că au calitatea de moştenitori reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatar cu titlu universal, căreia îi revine cota de 1/2 din moştenire şi pârâtul, în calitate de fiu, moştenitor rezervatar, căruia îi revine cota de 1/2 din moştenire, s-a constatat că masa succesorală se compune din: imobilul - teren în suprafaţă de 420 mp (din măsurători 372,75 mp) şi construcţia (casă cu 4 camere şi dependinţe), situate în Bucureşti, sector 2, dreptul de concesiune asupra locului de veci în suprafaţă de 6 mp situat în Cimitirul lancu Nou din Bucureşti, bunurile mobile constând în: şifonier cu 3 uşi, 4 statuete, un pat, două scaune lemn, 50 de volume cărţi, cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile constând în 100 volume cărţi, un televizor color, două certificate de trezorerie (unul în valoare de 5.000.000 lei ROL şi unul în valoare de 20.000.000 lei ROL), a dispus reducţiunea testamentului şi ieşirea din indiviziune a părţilor, atribuind pârâtului lotul nr. 2 format din 4 statuete şi 50 volume cărţi şi reclamantei lotul nr. 1 format din restul bunurilor, menţinând în indiviziune locul de veci în suprafaţă de 6 mp şi obligând reclamanta să plătească pârâtului sulta în sumă de 79.881 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, pentru bunul imobil, la care se adaugă suma de 1345 lei RON pentru egalizarea loturilor în ceea ce priveşte bunurile mobile.
împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.
Prin decizia civilă nr. 149 din 8 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului, atribuind reclamantei bucătăria, baia, WC, cămara şi 2 camere cu o suprafaţă utilă de 55,38 mp, la subsol, în suprafaţă de 14,26 mp, precum şi suprafaţa de teren de 221,50 mp, astfel cum acest lot a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul în construcţii D.M. S-a atribuit pârâtului două camere, un vestibul, cu o suprafaţă utilă de 46,07 mp, la subsol suprafaţa utilă de 18,77 mp şi suprafaţa de teren de 151,25 mp, astfel cum acest lot a fost identificat prin acelaşi raport de expertiză. Pentru egalizarea valorică a loturilor, în ceea ce priveşte bunul imobil, a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 13.008 Euro în echivalent lei la cursul BNR la data plăţii, stabilind termen pentru plata sultei 3 luni de la data pronunţării deciziei, cel mai târziu la data de 8 mai 2007.
Prin decizia din apel, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, inclusiv obligaţia de plată a sultei de 1345 RON pentru atribuirea bunurilor mobile, a obligat apelanta-reclamantă să plătească pârâtului suma de 3010,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi a respins, ca neîntemeiată cererea apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.
în motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, apelul apelantei-reclamante este nefondat. Susţinerea acestei apelante, potrivit căreia în mod greşit prima instanţă a refuzat încuviinţarea unei contraexpertize, ceea ce a dus la reţinerea unei valorii exagerate a bunului imobil, a fost înlăturată de instanţa de apel, cu motivarea că, prin raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de fond de către expertul D.M. s-a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului la suma de 159.763 Euro (care include atât terenul, cât şi construcţia), iar prin raportul de expertiză construcţii efectuat de expert T. I. C. s-a stabilit că imobilul are o valoare de 192.339 Euro, o valoare mult mai mare decât cea stabilită la fond, astfel încât, în nici un caz nu se poate aprecia că valoarea reţinută în raportul de expertiză iniţial este una exagerată. Deşi în raportul de expertiză efectuat în apel s-a reţinut o valoare de circulaţie mai mare a imobilului, tribunalul a considerat că nu poate reţine această valoare, având în vedere că, potrivit art. 296 C. pr. civ., apelantei nu i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac, iar apelantul-pârât N.A.C. nu a criticat hotărârea de fond sub aspectul valorii de circulaţie a imobilului.
Instanţa de apel a înlăturat şi cel de-al doilea motiv de apel invocat de apelanta-reclamantă (potrivit căruia instanţa de fond a nesocotit voinţa părţilor privind atribuirea în natură a imobilului), reţinând că, modalitatea de partajare pentru care a optat prima instanţă corespunde în totalitate cu solicitarea reclamantei, manifestată atât în scris, cât şi pe fondul cauzei, de a i se atribui în natură în întregime imobilul, cu obligarea sa la plata unei sulte.
în ceea ce priveşte apelul pârâtului, instanţa a reţinut că în mod greşit s-a dispus ieşirea di indiviziune prin atribuirea în natură a întregului imobil către reclamantă, întrucât această variantă nu ţine cont nici de mărimea cotelor-părţi, nici de dispoziţiile legale potrivit cărora, pe cât posibil, bunul se împarte în natură tuturor părţilor, prin crearea mai multor loturi şi nici de acordul părţilor manifestat în faţa instanţei de apel, în sensul ca imobilul să se împartă în natură ambelor părţi, prin formarea a două loturi distincte.
Reţinând că, din raportul de expertiză efectuat de expertul D.M. în dosarul fond, rezultă că imobilul este partajabil în natură, tribunalul a apreciat că apelul pârâtului este fondat, astfel încât a dispus partajarea în natură a imobilului, prin formarea a două loturi, ce au fost atribuite părţilor, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 13.008 Euro, corespunzătoare imobilului partajat, menţinând celelalte dispoziţii referitoare la modalitatea de partajare şi sulta corespunzătoare pentru bunurile mobile.
împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. pr. civ., pârâtul N.A.C., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
în motivarea recursului, recurentul-pârât arată că, urmare a decesului reclamantei N.L., după pronunţarea hotărârii din apel, se impune reconsiderarea criteriilor de atribuire prevăzute de art. 6735, art. 6739 şi art. 67310 C. pr. civ., deoarece nu mai există nici un impediment în calea atribuirii întregului imobil către recurentul-pârât şi obligării acestuia la plata sultei către moştenitorii reclamantei. Recurentul mai arată că, imobilul ce face obiectul partajului, a aparţinut familiei sate, de peste 70 de ani, reclamanta fiind cea de-a doua soţie a tatălui său, decedat. De asemenea, arată că este legat afectiv de această casă, dorind să revină în ţară şi să locuiască în ea, în condiţiile în care nu are o altă locuinţă.
în subsidiar, recurentul-pârât arată că în mod greşit instanţa de apel nu a luat în considerare valoarea imobilului stabilită prin raportul de expertiză efectuat în apel, în condiţiile în care expertiza a fost o probă câştigată cauzei, iar pârâtul şi-a însuşit-o. Recurentul arată că această soluţie este inechitabilă şi încalcă principiul egalităţii dintre coindivizari.
La data de 27 iunie 2007 au formulat recurs numiţii B.D. şi B.M., în calitate de moştenitori ai reclamantei-apelante N.L., decedată la data de 28 martie 2007.
în motivarea recursului, se invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. pr. civ. şi se critică modalitatea de partajare în natură a imobilului, susţinând că această variantă de partaj este costisitoare, deoarece acolo unde urmează a fi executată intrarea din stradă către spate, pe un culoar de 3,5 m, există stâlpul de iluminat stradal şi hidrantul de incendiu; de asemenea, partea de construcţie atribuită reclamantei se impune a fi transformată pentru a avea utilităţi (gaze, apă, canal şi electricitate) şi acces la partea din spate a clădirii; terenul nu poate fi partajat în natură decât cu pierdere economică majoră, deoarece nu va mai fi bun pentru construcţii; recurenţii solicită ca întreaga construcţie să le fie atribuită, urmând ca ei să fie obligaţi la plata unei sulte către pârât.
Recurenţii B.M. şi B.D. au depus la dosar certificatul de calitate de legatar nr. 22 din 19 iunie 2007 eliberat de BNP A.N. din Bucureşti, din care rezultă că de pe urma defunctei N.L., decedată la 28 martie 2007, au rămas ca moştenitori testamentari, legatari universali, cei doi recurenţi, fiecăruia revenindu-i câte o cotă de 1/2 din masa succesorală.
Examinând decizia civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţi, Curtea reţine următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât este nefondat, deoarece faptul morţii reclamantei N.L., produs după pronunţarea hotărârii din apel, nu afectează legalitatea deciziei recurate, modalitatea de partajare aleasă de instanţa de apel fiind în acord cu situaţia de fapt şi voinţa părţilor, respectiv, aceea ce a se partaja imobilul în natură, exprimată pe parcursul procesului. Ca atare, nu se poate reţine că instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 6735, art. 6739 şi art. 67310 C. pr. civ., cu privire la criteriile de partajare, pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
în schimb, instanţa de recurs consideră că în mod greşit instanţa de apel nu a ţinut seama de expertiza efectuată în apel, prin care s-a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului supus partajului. Chiar dacă în apelul său pârâtul nu a criticat sentinţa de fond în ceea ce priveşte valoarea imobilului, proba cu expertiza, încuviinţată în apel reclamantei, este dobândită cauzei şi a fost însuşită de pârât, astfel încât, pentru respectarea principiului echităţii partajului (conform căruia coindivizarii trebuie să primească valoarea corespunzătoare cotei lor de proprietate) şi pentru a nu se ajunge la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantei, instanţa de apel ar fi trebuit să aibă în vedere, la stabilirea sultei, valoarea imobilului astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată de expert ing. C.T.
Conform acestei expertizei, valoarea construcţiei este de 24.000 Euro, echivalentul a 86.133 RON, iar valoarea terenului este de 516 Euro/mp. Valoarea părţii din construcţie atribuită pârâtului este de 42.589,4 RON, iar valoarea părţii din construcţie atribuită reclamantei este de 43.543,6 RON, rezultând că reclamanta trebuie să achite pârâtului sulta de 477 RON pentru partajarea construcţiei, în ceea ce priveşte terenul, potrivit expertizei de la fond, reclamantei i-a revenit, comparativ cu pârâtul, 35,12 mp în plus din teren. Expertul D.M. a stabilit valoarea pe mp la 335 Euro. în schimb, experta C.T. a reţinut că valoarea pe mp a terenului este de 516 Euro. Ca atare, sulta datorată de reclamantă pârâtului este de
18.121,92 Euro, rezultată ca urmare a înmulţirii valorii terenului de 516 Euro/mp cu 35,12 mp cât a primit reclamanta în plus faţă de pârât.
în raport cu aceste constatări, Curtea a admis recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant N.A.C. împotriva deciziei civile nr. 149/08 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă şi a modificat în parte decizia civilă recurată, în sensul că, pentru egalizarea valorică a loturilor formate prin partajarea în natură a imobilului, au fost obligaţi recurenţii-reclamanţi-pârâţi B.D. şi B.M. să plătească recurentului-pârât-reclamant N.A.C. suma de
18.121,92 Euro, echivalent în lei la data plăţii şi, respectiv, 477 RON, cu titlu de sultă.
în ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţii B.D. şi B.M., Curtea apreciază că acestea sunt nefondate. Ambele expertize efectuate în cele două faze procesuale anterioare au stabilit că imobilul poate fi partajat în natură, modalitatea de partajare aleasă de instanţa de apel fiind în acord cu prevederile art. 741 alin. (1) C. civ., care consacră regula partajului în natură. De altfel, chiar autoarea recurenţilor, N.L., a susţinut în apel că imobilul poate fi partajat în natură, formulând chiar motiv de apel pe acest aspect. în recurs, succesorii săi în drepturi nu pot invoca motive contrare poziţiei autoarei lor, deoarece ei au preluat calitatea procesuală a acesteia. în calitate de succesori în drepturi ai defunctei, recurenţii B.D. şi B.M. au preluat pricina în stadiul în care aceasta se afla la decesul părţii, respectiv, după pronunţarea deciziei din apel.
Susţinerea recurenţilor, în sensul că varianta de partaj aleasă de instanţa de apel este costisitoare, deoarece sunt necesare investiţii pentru crearea unei căi de acces, nu pot fi avute în vedere, deoarece acesta constituie un aspect de fapt, pe care trebuia să-l pună în discuţie autoarea lor, în fazele procesuale anterioare. în recurs nu se pot discuta alte variante de partajare a terenului, deoarece ar fi absolut necesară efectuarea unei noi expertize, ceea ce este inadmisibil în recurs, conform art. 305 C. pr. civ.
De asemenea, susţinerea referitoare la necesitatea introducerii de utilităţi (gaze, apă, canal şi electricitate) este lipsită de interes, întrucât partea de construcţie atribuită reclamantei-pârâte, prin decizia din apel, este dotată cu utilităţi. Lotul pârâtului-reclamant necesită astfel de investiţii, însă acesta nu a formulat recurs pe acest considerent.
Nici susţinerea referitoare la faptul că terenul nu poate fi partajat în natură decât cu pierdere economică majoră, deoarece nu va mai fi bun pentru construcţii, nu poate fi reţinută. Problema construcţiilor ulterioare nu interesează modalitatea de partajare pentru care se optează în cauză, deoarece hotărârea de partaj nu se pronunţă în considerarea unei situaţii viitoare sau a unei virtualităţi, ci trebuie să se bazeze pe împrejurări de fapt certe, dovedite şi concrete.
în raport cu aceste considerente, recursul formulat de recurenţii-reclamanţi-pârâţi B.D. şi B.M. a fost respins ca nefondat.
în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată datorate în recurs de recurenţii-reclamanţi-pârâţi B.D. şi B.M. către recurentului-pârât-reclamant N.A.C., Curtea a avut în vedere proporţia în care cererea lor de majorare a sultei a fost admisă, în acest sens, s-a acordat în totalitate onorariul avocaţial în sumă de 2000 RON (având în vedere că, totuşi, recursul a fost admis iar prestaţia avocatului justifică acest onorariu), însă s-a redus în mod corespunzător taxa judiciară de timbru, acordându-se doar suma de 558 RON corespunzătoare valorii cu care a fost majorată sulta. (A.R.)
| ← Partaj. Criterii de atribuire | Prima zi de înfăţişare. Consecinţa formulării unei cereri... → |
|---|
