PARTAJ SUCCESORAL. INEXISTENŢA TITLULUI DE PROPRIETATE. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
întrucât părţile implicate în proces nu au putut prezenta titlul de proprietate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, republicată, instanţele corect au apreciat că procesul-verbal de punere în posesie nu reprezintă titlu şi au respins acţiunea.
Prin sentinţa civilă nr. 4.384 din 14.11.1996, pronunţată de Judecătoria Buftea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul T.T. împotriva pârâţilor N.V., N.N., N.C., O.M., B.P. şi C.Gh.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, din actele şi probele dosarului, că părţile implicate în proces nu au primit încă titlu de proprietate, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi nici procesul-verbal de punere în posesie pentru terenul ce s-a cerut a fi partajat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1.983 A din 30.06.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, apelul a fost respins, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, din actele şi probele dosarului că reclamantul nu a făcut dovada titlului de proprietate asupra suprafeţei de teren pusă în discuţie, iar procesul-verbal de punere în posesie, depus la dosar în apel, nu reprezintă titlu de proprietate, în sensul Legii nr. 18/1991.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că soluţia pronunţată de tribunal este greşită, întrucât nu s-au interpretat corect probele administrate în cauză, din care rezultă că numai suprafaţa de 0,9 ha. teren urma să fie suspusă partajului faţă de moştenitorii legali ai defunctei T.D., iar suprafaţa de 1 ha teren nu trebuia să intre în masa partajabilă, deoarece s-a făcut dovada că această suprafaţă de teren este moştenirea soţiei sale T.B.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum bine au reţinut şi instanţele de fond şi apel, părţile implicate în proces nu au reuşit să prezinte în instanţă titlul de proprietate eliberat potrivit Legii fondului funciar, pentru suprafeţele de teren ce fac obiectul litigiului.
Procesul-verbal de punere în posesie, prezentat de reclamant şi depus la dosar în apel, nu reprezintă titlu de proprietate, potrivit dispoziţiile Legii nr. 18/ 1991 şi ca urmare soluţiile pronunţate de instanţa de fond şi apel sunt legale şi temeinice.
Faţă de cele reţinute mai sus, motivele de recurs invocate de recurent nu pot fi primite.
Aşa fiind, în baza art. 316 coroborat cu art. 296 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins, ca nefondat. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 847/1999)
| ← PARTAJ SUCCESORAL. CRITERII DE ÎMPĂRŢIRE A MASEI SUCCESORALE.... | POPRIRE. COMPETENTA TERITORIALĂ RELATIVĂ. SCHIMBAREA... → |
|---|
