Publicitate imobiliară. Acţiune în rectificarea înscrierii în cartea funciară. Inexistenţa unei hotărâri prin care să se fi constatat nulitatea actului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Consecinţe
| Comentarii |
|
Acţiunea în rectificarea unei înscrieri în cartea funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acţiunea principală, care vizează constatarea nevalabilităţii înscrierii sau a actului în temeiul căruia s-a făcut această operaţiune, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996.
în speţă, fără să obţină desfiinţarea actului care a stat la baza înscrierii în cartea funciară, reclamantul a cerut direct rectificarea înscrierii, ceea ce face
ca acţiunea acestuia să fie neîntemeiată.
(Decizia nr. 2603 din 4 octombrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâţii D.N., B.C. şi B.A., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra unui imobil situat în Bucureşti, drept de proprietate înscris prin încheierea nr. 1941 din 3.03.2000, pe numele lui D.N.
S-a arătat, în motivarea acţiunii, că, prin Sentinţa civilă nr. 9730 din 29.09.1993, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului menţionat anterior, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă; că, la data de 21.09.1994, C.G. a vândut acest imobil pârâtului B.C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19195 din 21.09.1994, iar la data de 3.08.1998 B.C. a vândut la rândul său imobilul pârâtului D.N., care la data de 3.03.2000 a solicitat biroului de carte funciară al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului.
Prin Decizia nr. 517 din 9.02.2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a constatat nul contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19195 din 21.04.1994.
Pârâţii B.C. şi B.A. au formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate că titlul de proprietate dobândit de D.N. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4073 din 3.08.1998 este valabil.
Prin Sentinţa civilă nr. 22293 din 27.11.2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca nefondate, acţiunea principală şi cererea reconvenţională.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora se poate dispune rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil.
Or, actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4073 din 3.08.1998 şi actul adiţional la acesta, la care decizia invocată a Curţii de Apel Bucureşti, nr. 517 din 9.02.2000, nu face referire.
întrucât legea condiţionează rectificarea înscrierilor din cartea funciară de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care să constate că nu a fost valabil actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, iar o astfel de hotărâre nu există, s-a apreciat ca nefondată acţiunea promovată.
în ce priveşte cererea reconvenţională, faţă de obiectul acesteia, vizând constatarea valabilităţii titlului de proprietate al pârâtului D.N., instanţa a reţinut că, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă, se poate cere constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, iar nu consolidarea unui titlu de proprietate.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de reclamantul N.M., prin Decizia civilă nr. 1231/A din 2.05.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
A reţinut tribunalul că, deşi prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la imobilul în litigiu, între N.M. şi B.C. nu s-a pronunţat şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent - în temeiul căruia s-a făcut înscrierea a cărei radiere din cartea funciară s-a solicitat.
Atâta vreme cât nu s-a cerut constatarea nulităţii printr-o cerere adresată instanţei, actul respectiv continuă să producă efecte depline.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelantul-reclamant N.M., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, arătând următoarele:
Instanţa a menţinut valabilitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al numitului D.N., în pofida unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a recunoscut calitatea recurentului de proprietar al imobilului în litigiu, s-a declarat nulă vânzarea făcută către B.C., aşa încât era evident că soţii B. nu puteau transmite, la rândul lor, un drept de proprietate pe care nu l-au avut niciodată asupra imobilului către D.N.
în felul acesta, recurentul a fost împiedicat să beneficieze legal de efectele dreptului său de proprietate, or, legea de organizare a cărţilor funciare nu a avut şi nu poate să aibă un asemenea scop ilegal şi imoral.
Cât priveşte referirea la necesitatea existenţei unei hotărâri judecătoreşti, această cerinţă este îndeplinită, cât timp prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile s-a stabilit, pe de o parte, calitatea de proprietar a recurentului şi, pe de altă parte, nulitatea vânzării imobilului către B.C., deci inexistenţa unui drept de proprietate în patrimoniul acestuia, care să poată fi transmis valabil către D.N.
Recursul este nefondat.
Motivându-şi soluţia, tribunalul a arătat, în conţinutul considerentelor, argumentele pe care se sprijină aceasta.
Faptul că a constatat, pe de o parte, că s-a pronunţat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19195 din 21.09.1994, încheiat cu privire la imobil, şi pe de altă parte, că actul subsecvent acestuia îşi produce în continuare efecte, nu reprezintă o argumentare contradictorie. Instanţa a motivat de ce, în condiţiile în care nu s-a solicitat constatarea nulităţii şi a acestui act, el continuă să fie valabil.
întrucât hotărârea recurată conţine motivele pe care se sprijină şi în acelaşi timp nu conţine argumente contradictorii, dispoziţiile art. 304 pct. 7 din codul de procedură civilă invocate de recurent nu sunt incidente în cauză.
în ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că invocarea acestuia s-a făcut în mod formal, în condiţiile în care nu s-a indicat nici un act din cele deduse judecăţii, al cărui înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic să fi fost denaturat prin interpretare greşită de către instanţă.
De asemenea, hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a legii, aşa încât nu se poate reţine nici incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, reclamantul a solicitat rectificarea unei înscrieri efectuate în cartea funciară, cu motivarea că dreptul celui care a transmis proprietatea asupra imobilului a fost desfiinţat, urmare a unei acţiuni în anulare promovate, aşa încât trebuie considerat ca nevalabil şi contractul de vânzare ulterior, în temeiul căruia s-a operat înscrierea.
Deşi raţionamentul este corect, în sensul că desfiinţarea titlului autorului atrage, în principiu, desfiinţarea titlului subdobânditorului, reclamantul omite faptul că nulitatea nu operează de drept, ci are caracter judiciar, trebuind să fie pronunţată de o instanţă de judecată.
Or, în speţă, fără să obţină desfiinţarea actului care a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară, reclamantul a solicitat direct rectificarea înscrierii.
Acţiunea în rectificare este însă o acţiune accesorie, grefată pe acţiunea principală, care constituie suportul său juridic, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Hotărârile judecătoreşti pe care le invocă recurentul, una prin care i s-a retrocedat imobilul, cealaltă prin care s-a constatat nulitatea unui act juridic, dar altul decât cel în baza căruia s-a făcut înscrierea, sunt în afara dispoziţiilor legale menţionate anterior.
Rezultă că, în măsura în care nu s-a obţinut desfiinţarea actului juridic în temeiul căruia s-a săvârşit înscrierea, în mod corect instanţele au apreciat ca neîntemeiată cererea de rectificare.
în consecinţă, văzând caracterul nefondat al criticilor formulate, Curtea urmează să respingă recursul declarat. ( Judecator Adina Nicolae)
| ← Publicitate imobiliară. Cerere de intabulare. Legea nr. 7/1996.... | Proprietate comună pe cote-părţi, forţată şi perpetuă.... → |
|---|
