RECURS. DECIZIE A INSTANTEI DE APEL PRIN CARE SE RESPINGE CALEA DE ATAC SI SE DISPUNE CU PRIVIRE LA SULTĂ. NELEGALITATE.
| Comentarii |
|
Respingerea unui apel are ca efect menţinerea sentinţei împotriva căreia s-a exercitat calea de atac. Obligarea pârâtei la plata sultei în valută la nivelul sultei în lei stabilită prin sentinţă, reprezintă o modificare, fără echivoc, a sentinţei, ce nu se poate face decât dacă se admitea apelul.
Reclamanta I.S. a chemat în judecată pe pârâta L.V. pentru a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din Bucureşti, str. Ing. Dumitru Zossima, sectorul 1, motivându-se că, prin certificatul de moştenitor nr. 301/ 1994, de pe urma defunctului I.E. a devenit proprietară în indiviziune cu pârâta, bunurile succesorale şi cotele părţilor fiind menţionate în certificat.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.833 din 3.02.1999, a admis acţiunea, a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului în litigiu, atribuindu-se acesta în întregime pârâtei, cu obligarea la plata sultei către reclamantă în sumă de 55.750.229 lei, reprezentând echivalentul cotei de 3/16.
Prin decizia civilă nr. 931 din 22.06.1999, Tribunalul Bucureşti a respins apelul declarat de reclamantă şi a constatat că pârâta urmează să plătească reclamantei sultă, echivalentul în lei de la data efectuării plăţii, a cotei de 3/16 din suma de 35.000 USD.
S-a reţinut că în cauză reclamanta-apelantă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, care a stabilit valoarea imobilului, astfel că, în mod corect, s-a stabilit sulta de către instanţă la valoarea în lei a apartamentului de la data efectuării expertizei.
în continuarea considerentelor se arată că era necesar (pentru a se evita în faza de executare efectuarea unei noi expertize, care să stabilească valoarea imobilului în funcţie de rata inflaţiei de raportul leu/dolar) ca instanţa să oblige la sultă procentual din cota de 35.000 USD, plătibili în lei în raport cu valoarea dolarului de la data efectuării plăţii, în acest fel nici una dintre părţi nefiind dezavantajată.
Faţă de considerentele de mai sus, tribunalul a înţeles să motiveze, în finalul deciziei, că nu s-a modificat dispozitivul sentinţei, ci numai a fost precizat.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta I.S., invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7,9,10 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a susţinut, în esenţă, că greşit s-a reţinut că reclamanta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză omologat de judecătorie, când acestea au fost depuse în şedinţa din 27.01.1999, instanţa de fond omiţând să se pronunţe asupra acestora, aceeaşi omisiune făcând-o şi instanţa de apel, care, în contradicţie cu probele dosarului, a reţinut că nu există obiecţiuni la expertiză şi nu se justifică admiterea recursului.
în cadrul acestui motiv de recurs, cu referire tot la raportul de expertiză, se arată că expertul nu a ţinut seama de îmbunătăţirile aduse de reclamantă şi valoarea reală a imobilului, situaţii arătate în obiecţiuni, ceea ce impune ca instanţa de apel să încuviinţeze o nouă expertiză.
Cea de a două critică priveşte dispozitivul deciziei din apel, care, prin modul cum este redactat, cuprinde două dispoziţii contradictorii: prima că soluţia instanţei de fond rămâne valabilă fiindcă s-a respins apelul, cea de a doua că soluţia instanţei de fond suferă modificări, care nu pot avea loc dacă se respinge apelul.
Recursul este fondat.
Din verificarea dispozitivului deciziei recurate şi a minutei acesteia, rezultă clar că apelul declarat de reclamantă a fost respins.
Efectul imediat al acestui dispozitiv este că s-a menţinut sentinţa instanţei de fond, împotriva căreia s-a exercitat calea de atac.
în minuta şi dispozitivul deciziei, deşi se respinge apelul, se menţionează obligarea pârâtei la plata sultei, ceea ce reprezintă o modificare, fără echivoc, a sentinţei, ce nu se poate face însă, decât dacă se admite apelul.
Acest dispozitiv al hotărârii, aşa cum este el întocmit, nu poate fi susceptibil de executare, cuprinzând motive contradictorii şi fiind dat cu încălcarea legii.
Susţinerea din partea finală a considerentelor deciziei nu concordă realităţii şi nu se înscrie în principiile juridice privind întocmirea dispozitivului, pentru că, în şedinţa din 22.06.1999 nu rezultă că a fost un consens al părţilor pe acest aspect (chiar aşa fiind, trebuia admis), iar prin întocmirea dispozitivului, este evident o schimbare a celor dispuse de sentinţă, care a stabilit o sumă certă în lei, cu titlu de sultă şi care nu se mai menţine ca urmare a celor dispuse de instanţa de apel, în cadrul unui apel pe care l-a respins.
S-a analizat cu precădere acest ultim motiv de recurs, pentru că vizează încălcări de lege, care duc la casarea cu trimitere a cauzei, pentru rejudecarea apelului şi pronunţarea unei hotărâri clare cu privire la criticile formulate.
Primul motiv de recurs, referitor la temeinicia raportului de expertiză, pe aspectele arătate de recurentă, se constată, de asemeni, întemeiat, întrucât la fila 39 dosar fond, s-au formulat obiecţiuni de către aceasta, exact pe ceea ce s-a arătat şi în apel, iar instanţa de fond nu s-a pronunţat nici prin respingere nici prin admitere, trecând la judecarea fondului ca şi când nu existau. Asa fiind, motivarea instanţei de apel în sprijinul respingerii acestuia că reclamanta nu a făcut obiecţiuni la expertiză şi, deci, s-a declarat de acord cu aceasta, ni i corespunde probelor dosarului şi, la rândul său, nu s-a pronunţat pe cererea formulată de apelantă.
De aceea, cu ocazia rejudecării apelului, se va avea în vedere şi aceasta critică din apel şi se va aprecia asupra ei.
Faţă de cele arătate, urmează a se admite recursul şi a se casa decizia atacata, cu trimiterea cauzei la acelaşi tribunal, pentru rejudecarea apelului. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.385/199ij)
| ← RECURS. COPARTICIPANTI. EFECTELE EXERCITĂRII CĂII DE ATAC DE... | RECURS. EXCEPŢIA DE NULITATE A RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ.... → |
|---|
