RECURS. GREŞEALA GRAVĂ DE FAPT. ÎNŢELES.
| Comentarii |
|
Pentru a putea reţine motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă este necesar să se facă dovada că hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
împrejurarea că instanţa de apel a avut în vedere, la pronunţarea hotărârii ce se atacă, varianta în lei propusă de expertiză, nu poate fi reţinută ca un aspect de netemeinicie al hotărârii, întrucât nu constituie o „greşeală gravă de fapt", în accepţiunea strictă prevăzută de textul de lege susmenţionat.
Faptul că recurentul invocă rata inflaţiei ca temei al susţinerilor sale în faţa instanţei de recurs, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât hotărârea instanţei de apel, fiind definitivă, poate fi pusă în executare, dispărând astfel efectul prejudiciabil al inflaţiei raportat la valoarea stabilită în lei.
Prin sentinţa civilă nr. 9.420 din 6.12.1996, în fond după casare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât S.F. împotriva pârâtei-reclamante S.F. şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.F. împotriva reclamantului S.F.
S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuţie egală, bunurile menţionate în dispozitivul sentintei, în valoare totală de 28.313.900 lei.
S-a dispus sistarea stării de devălmăşie.
S-a atribuit pârâtei-reclamante apartamentul în valoare de 28.306.000 lei.
S-au atribuit reclamantului-pârât bunurile mobile în valoare de 7.900 lei.
Pentru egalizarea loturilor, a fost obligată pârăta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 14.149.050 lei, cu titlu de sultă.
S-a constatat că sunt bunuri proprii ale pârâtei-reclamante, bunurile menţionate în dispozitivul sentinţei, ca aflându-se în posesia reclamantului-pârât, fiind obligat acesta să i le restituie în natură sau contravaloarea acestora.
S-a constatat că reprezintă bun propriu al recurentului-pârât ratele achitate de acesta de la despărţirea în fapt a soţilor -1.09.1999, până la 1.09.1990, respectiv suma de 13.690 lei şi a fost obligată pârâta-reclamantă să-i restituie această sumă.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 942/A din 22.04.1997, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantului-pârât S.F.
Prin decizia civilă nr. 1.435 din 26.09.1997, Curtea de Apel Bucureşti -secţia a lll-a civilă a admis recursul, a casat decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Prin decizia civilă nr. 167 A/20.01.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a admis apelul formulat de reclamantul S.F. împotriva sentinţei civile nr. 9.420 din 6.12.1996, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.F.
A schimbat în parte susmenţionata sentinţă, în sensul că valoarea de circulaţie a apartamentului din str. Burdujeni, sectorul 3 este de 147.000.000 lei.
Valoarea masei partajabile este de 147.007.900 lei.
Pentru egalizarea loturilor â fost obligata intimata-pârâtă să plătească apelantului-reclamant suma de 73.503.950 lei, cu titlu de sultă.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost obligată intimata-pârâtă la 960.000 lei, cheltuieli de judecată către apelantul-reclamant.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară dispusă în cauză.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs S.F., care a apreciat-o netemeinică, pentru considerentul că nu s-a luat în calcul varianta "Stabilirii valorii de circulaţie a imobilului, exprimată în dolari SUA.
Analizând recursul formulat, din perspectiva art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă-netemeinicia hotărârii judecătoreşti pronunţate de tribunal - Curtea constată recursul nefondat.
Pentru a putea reţine motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, este necesar să se facă dovada că hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
împrejurarea că instanţa de apel a avut în vedere, la pronunţarea hotărârii ce se atacă, varianta în lei propusă de raportul de expertiză, nu poate fi reţinută ca un aspect de netemeinicie al hotărârii, întrucât nu constituie o „greşeală gravă de fapt", în accepţiunea strictă prevăzută de textul de lege.
Faptul că recurentul invocă rata inflaţiei, ca temei al susţinerilor sale în faţa instanţei de recurs, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât hotărârea instanţei de apel, fiind definitivă, poate fi pusă în executare, dispărând astfel efectul prejudiciabil al inflaţiei raportat la valoarea imobilului, stabilită în lei.
Pentru aceste considerente, conform art. 316 Cod procedură civilă raportat la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.366/1999)
| ← RECURS. EXCEPŢIA DE NULITATE A RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ.... | RECURS EXERCITAT DE PARTEA CARE A CÂŞTIGAT PROCESUL LIPSA DE... → |
|---|
