RECURS. CONSECINŢELE ÎNCĂLCĂRII PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂTII LA JUDECAREA CAUZEI DE CĂTRE INSTANŢA DE APEL.
| Comentarii |
|
Dacă tribunalul, judecând apelul declarat de pârâţi împotriva soluţiei de admitere a acţiunii pronunţată de prima instanţă, a menţinut soluţia, motivând însă anularea actelor de vânzare-cumpărare pe un alt temei decât cel avut în vedere de judecătorie, pe care nu l-a pus în discuţia părţilor, decizia tribunalului este lovită de nulitate şi urmează să fie casată în urma admiterii recursului declarat de pârâţi împotriva ei, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, dispunându-se trimiterea dosarului tribunalului, pentru rejudecare.
Prin acţiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta B.E. i-a chemat în judecată pe pârâţii I.V.C., S.C. „V.C." S.R.L. - reprezentată de V.V. şi V.C., şi F.M., solicitând instanţei să dispună anularea procurii autentificate la notariatul de Stat Sector 3 Bucureşti, sub nr. 2461/1.07.1994, anularea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 17763/5.07.1994 şi anularea contractului de colaborare încheiat cu S.C. „I.V.C." S.R.L.
în motivarea cererii precizatoare, reclamanta arată că a intenţionat să schimbe apartamentul cu 4 camere cu un apartament cu 3 camere, sens în care a apelat la serviciile firmei S.C. „V.C." S.R.L.
La data de 30.06.1994 s-a prezentat la domiciliul reclamantei un reprezentant al firmei, cu care reclamanta a încheiat un contract de colaborare şi a convenit să-l împuternicească să încheie în numele său contractul de schimb. în ziua de 1.07.1994, reclamanta a semnat o procură la Notariatul de Stat Sector 3 Bucureşti, pe care însă nu a citit-o, astfel încât, ulterior, a aflat că în baza acestei procuri, în mod fraudulos, mandatarul i-a vândut apartamentul.
Tribunalul Bucureşti - secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 624/22.11.1994, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
în faţa acestei instanţe reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea - la data de 19.10.1995 - în sensul că a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare nr. 17.763/5.07.1994, cât şi a procurii nr. 24.617/1.07.1994, deoarece atât la data încheierii procurii, cât şi a actului de vânzare-cumpărare pârâtul I.V.C. era minor.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.337/4.02.1998, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea celor 2 acte, respectiv a procurii autentificată sub nr. 24.617/1.07.1994 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 17763/1994.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut că reclamanta l-a mandatat pe pârâtul I.V.C. să-i vândă apartamentul, mandatul fiind îndeplinit de pârâtul I.V.C. care a vândut apartamentul pârâţilor F.M. şi F.A.
Contractul de mandat, motivează judecătoria, este însă lovit de nulitate relativă, pentru că pârâtul era minor la data încheierii lui, or, în contractul de mandat, mandatarul trebuie să exprime un consimţământ valabil, ceea ce înseamnă că el trebuie să aibă deplină capacitate de exerciţiu.
Pe de altă parte, se arată în continuare în motivarea sentinţei, nici la data încheierii actului de vânzare-cumpărare - 5.07.1994 - pârâtul I.V.C. nu devenise major, astfel încât, neavând capacitate de a contracta, această vânzare este lovită şi ea de nulitate relativă.
Sentinţa civilă nr. 1.337/4.02.1998 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a fost atacată cu apel de către pârâţii F.M. şi F.A., apel care a fost respins, ca nefondat, de către Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 3.136/A/18.11.1998.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pârâtul I.V.C. nu ar fi obţinut procura din partea reclamantei decât asigurându-o că acţionează în vederea realizării contractului încheiat de reclamantă cu firma, astfel încât această procură de vânzare urmează a fi considerată ca fiind obţinută prin doi, deoarece reclamanta nu intenţiona să realizeze o vânzare pură şi simplă a apartamentului său, aşa cum prevedea procura, ci schimbul, şi obţinerea unei diferenţe de preţ din valoarea diferită a celor două apartamente.
Tribunalul a apreciat că în această situaţie mandatul este lovit de nulitate, potrivit art. 948 pct. 2, 953 şi 960 Cod civil, reclamanta având dreptul să ceară anularea procurii, în baza art. 961 Cod civil, iar pârâţii F.M. şi F.A. urmând să suporte desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât nu au fost de bună credinţă la încheirea lui.
împotriva deciziei civile nr. 3.136/A/18.11.1998 a Tribunalului Bucureşti -secţia a IV-a civilă, în termen legal au declarat si motivat recurs pârâţii F.A. si F.M.
Prin motivele de recurs formulate se critică decizia instanţei de apel, susţinându-se că această hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii, a rolului activ şi al contradictorialităţii, şi pe baza unei aprecieri eronate a probelor administrate.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 11 Cod procedură civilă, deşi dezvoltarea motivelor de recurs determină încadrarea criticilor formulate de recurenţi în dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 11 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Părţile au în procesul civil posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.
Aceste drepturi legale ale participanţilor la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialităţii, căruia instanţa, la rândul ei, trebuie să i se supună.
Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
în cauză, se constată că soluţia instanţei de apel, de anulare a celor două acte, identică sub aspectul finalităţii cu cea a primei instanţe, a avut ca suport un alt caz de nulitate a actului juridic decât cel analizat de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, prin hotărârea apelată.
Se mai constată că acest temei juridic, diferit de cel avut în vedere la prima instanţă nu a fost pus în discuţia părţilor, lipsindu-le astfel de posibilitatea de a-şi formula apărările pe care le considerau necesare şi încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
Pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu consecinţa casării deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, care, cu ocazia rejudecării litigiului, va avea în vedere şi celelalte critici formulate prin motivele de recurs. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.881/1999)
| ← RECURS. CONDIŢIILE NECESARE REŢINERII MOTIVULUI DE CASARE... | RECURS. CONTRADICŢIE ÎNTRE CONSIDERENT Şl DISPOZITIV. → |
|---|
