RECURS. NEMOTIVAREA HOTĂRÂRII DE CĂTRE INSTANTA DE APEL. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
în cazul în care motivarea deciziei pronunţată de tribunal se reduce la o singură frază, preluată şi ea din sentinţă, fără să se răspundă la motivele de apel prezentate de parte, s-au încălcat dispoziţiile art. 261 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", motivarea având în astfel de situaţii un caracter formal.
Neîndeplinirea cerinţei legale a motivării constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, iar pentru că această situaţie echivalează cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, dosarul se va trimite instanţei de apel pentru rejudecare, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 14.870/1996 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul B.V. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.M., C.L.M.B., S.C. „A"-S.A. şi C.L.S.2B., solicitând anularea parţială a contractului de închiriere aparţinând pârâtei B.M. pentru apartamentul nr. 4 din imobil, în sensul excluderii menţiunii privind atribuirea în folosinţă exclusivă a pârâtei a dependinţei denumită „hol cu lumină indirectă" şi completarea contractului de închiriere al reclamantului pentru apartamentul nr. 3 de la aceeaşi adresă, cu dependinţa menţionată, care a fost concepută din construcţie să deservească apartamentul nr. 3, însă a fost arbitrar atribuită pârâtei în anul 1995, cu ocazia modificării şi prelungirii contractului acesteia.
Judecătoria, prin sentinţa civilă nr. 14.870/1996, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că suprafeţele locative ocupate de părţi în prezent corespund cu cele prevăzute în contractele iniţiale de închiriere, precum şi cu cele folosite de chiriaşii anteriori.
Prima instanţă a mai reţinut că holul pretins de reclamant nu a intrat niciodată în configuraţia spaţiului locativ repartizat acestuia, nefigurând în ordinul de repartiţie în contractul său sau în contractul de închiriere al fostului locatar al apartamentului nr. 3, în schimb a fost atribuit pârâtei B.M. încă de la încheierea contractului de închiriere al acesteia, din anul 1984.
împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul, susţinând că „holul cu lumină indirectă" a fost folosit dintotdeauna de locatarii apartamentului nr. 3, că „datorită unor erori de înregistrare nu a fost prins în nici unul dintre cele două contracte de închiriere iniţiale ale acestora, încheiate în anul 1984 şi, respectiv, 1995, că, în mod greşit, şi pentru prima dată a fost inclus în contractul pârâtei, astfel cum acesta a fost, să nu mai aibă posibilitatea de a ajunge la propriul apartament „singura cale de acces fiind prin acest hol".
Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 2.785A/ 1998, pronunţată în dosarul nr. 2.183/1998, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
în considerentele deciziei tribunalul apreciază că „holul pretins de reclamant a existat în fişa locativă a pârâtei, încă din anul 1984, de la data încheierii contractului, iar reclamantul are contract de închiriere din anul 1995".
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelantul reclamant, criticând-o în raport de motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 11 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
- hotărârea instanţei de apel este nemotivată, tribunalul neanalizând nici unul din motivele de apel formulate, şi este lipsită de temei legal;
- hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor din care rezultă că, prin menţinerea în folosinţă exclusivă a pârâtei a încăperii în litigiu, recurentul reclamant nu are cum să ajungă în apartamentul său, decât trecând prin cel al pârâtei.
Recursul este fondat, sub aspectul primei critici formulate.
Motivarea soluţiei de respingere a apelului, adoptată de tribunal, se rezumă la o singură frază, prin care se reproduce unul din considerentele sentinţei, motivarea având un caracter formal, în condiţiile în care tribunalul nu analizează şi nu se pronunţă în nici un mod asupra susţinerilor făcute de apelant, în sensul că prin atribuirea holului în folosinţa exclusivă a pârâtei se împiedică accesul acestuia în apartamentul său.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor", neîndeplinirea acestei cerinţe echivalând practic cu nepronunţarea pe fondul cauzei.
Constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, să trimită cauza pentru rejudecarea apelului la acelaşi tribunal. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.270/1999)
| ← RECURS. NEMOTIVAREA HOTĂRÂRII DE CĂTRE INSTANTA DE APEL.... | RECURS. NEPRONUNŢAREA INSTANTEI DE APEL ASUPRA CERERII... → |
|---|
