RECURS. NEMOTIVAREA HOTĂRÂRII DE CĂTRE INSTANTA DE APEL. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
în cazul în care s-a pronunţat o decizie fără să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au formulat convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, motivarea constituind pentru părţi o garanţie puternică împotriva arbitra-riului judecătorilor, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art.
304 pct. 7 Cod procedură civilă, iar soluţia instanţei de recurs se încadrează în art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind necesară casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
P.V. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 3.253 A din 24.11.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă, în contradictoriu cu Z.S. şi Z.M.G., apreciată nelegală şi netemeinică.
Din actele de la dosar rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1.396 din 27.01.1998, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins.acţiunea reclamantei P.V. împotriva pârâţilor Z.S. şi Z.M.G., ca neîntemeiată.
Apelul declarat de P.V. împotriva sentinţei judecătoreşti a fost respins prin decizia civilă nr. 3.253/1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a lll-a civilă, cu motivarea că apelantul-reclamant nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Prin recursul de faţă, recurentul susţine că hotărârile ambelor instanţe sunt nemotivate şi instanţa de fond avea obligaţia să facă uz de dispoziţiile art. 225 Cod procedură civilă.
Examinând motivele de recurs, în raport de actele de la dosar, instanţa constată că sunt fondate, deoarece reclamantul a precizat în acţiunea înregistrată la 29.04.1996 că îi cheamă în judecată pe pârâţi, pentru ca aceştia să fie obligaţi să-i restituie următoarele bunuri: o cuvertură de paţ, un ceas de mână şi suma de 150.000 lei numerar, sau contravaloarea lor, în sumă totală de 300.000 lei.
Reclamantul a solicitat citarea pârâţilor cu menţiunea „la interogatoriu şi pentru termenele de judecată procedura cu pârâţii a fost legal îndeplinită, iar pârâţii nu s-au prezentat în instanţă, fără a justifica lipsa.
în acest context, instanţa de fond avea obligaţia să coroboreze celelalte probe administrate în dosar şi cu lipsa nejustificată a părţilor de a răspunde la interogatoriu şi de a se prezenta la termenele de judecată.
Decizia pronunţată de tribunal este total nemotivată, deşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanţa este obligată să-şi motiveze hotărârea şi anume aceasta să cuprindă temeiurile de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa de apel nu a respectat aceste prevederi legale, astfel că hotărârea pronunţată nu poate fi analizată de instanţa de recurs, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Ca atare, se impune admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.357/1999)
| ← RECURS. NEINDICAREA MOTIVELOR DE CASARE. NULITATEA CERERII DE... | RECURS. NEMOTIVAREA HOTĂRÂRII DE CĂTRE INSTANTA DE APEL.... → |
|---|
