Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Condiţii
| Comentarii |
|
O hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond poate fi considerată înscris nou în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Pentru a fi însă admisibilă revizuirea hotărârii în aceste condiţii, este necesar ca cererea pe baza căreia a fost obţinută hotărârea invocată drept înscris nou să fi fost introdusă înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.
(Decizia nr. 2733 din 18 octombrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Turnu Măgurele, la data de 8.01.2001, A.A., A.E. şi D.l. au solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 3112 din 30.06.1999 a Judecătoriei Turnu Măgurele, întrucât, la data pronunţării acesteia, s-au avut în vedere certificatele de moştenitor nr. 270 şi 421.
Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 448 din 10.03.2000, Judecătoria Turnu Măgurele a dispus anularea certificatelor de moştenitor sus-menţionate, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului (Decizia civilă nr. 3960 din 8.12.2000).
Sentinţa civilă nr. 448 din 10.03.2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele a fost invocată ca fiind act nou, în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Instanţa de apel, prin Decizia civilă nr. 628 din 1.06.2001, a admis interpretarea mai largă a dispoziţiei legale sus-menţionate, la situaţii în care pot fi invocate în revizuire şi înscrisuri care nu existau la momentul pronunţării hotărârii atacate, cum este cazul unei hotărâri judecătoreşti intervenită după soluţionarea litigiului în fond, dacă a fost obţinută pe baza unei cereri introduse înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea.
însă în cauza de faţă cererea prin care s-a solicitat anularea certificatelor de moştenitor a fost înregistrată ulterior soluţionării definitive a litigiului în care se cere revizuirea.
împotriva deciziei tribunalului au formulat cerere de recurs, la data de 30.07.2001, revizuentele A.T., O.E. şi D.I., prin care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanţa era obligată să constate că cererea de chemare în judecată, în urma căreia a fost obţinut actul nou, respectiv Sentinţa civilă nr. 448 din 10.03.2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele, pe baza căruia s-a cerut revizuirea, a fost introdusă înainte de soluţionarea definitivă a litigiului în care s-a cerut revizuirea, motivarea instanţei de fond fiind nelegală sub acest aspect.
Recursul este nefondat.
Revizuentele au formulat cerere de revizuire la data de 8.01.2001, prin care au solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 2287 din 8.11.1999 a Tribunalului Teleorman, în temeiul art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Actul nou invocat de revizuente este Sentinţa civilă nr. 448 din 10.03.2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele, prin care s-a admis acţiunea formulată de revizuente şi s-a dispus anularea certificatelor de moştenitor nr. 279 din 1972 şi nr. 421 din 1978.
Această sentinţă a devenit definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului.
Decizia civilă nr. 2287 din 8.11.1999 a Tribunalului Teleorman a fost pronunţată înainte de învestirea în primă instanţă a judecătoriei cu acţiunea privind anularea certificatelor de moştenitor, finalizată prin Sentinţa civilă nr. 448 din 10.03.2000, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3960 din 8.12.2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
Âşa fiind, în mod legal, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
în principal, este necesar ca înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Chiar şi în situaţia în care s-ar interpreta într-un sens foarte larg dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, adică de a se accepta ideea că o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond poate constitui act nou, era necesar să se dovedească faptul că cererea de chemare în judecată învestise instanţa înainte de soluţionarea litigiului.
în cauza dedusă judecăţii, nu se poate aplica ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, chiar prin interpretarea în sens larg a acestor dispoziţii legale.
Pentru aceste considerente, conform art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de... | Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 din Codul de... → |
|---|
