Renunţare la judecată. Imposibilitatea revenirii asupra acestei poziţii procesuale în recursul exercitat
| Comentarii |
|
Cum, potrivit principiului disponibilităţii, părţile pot să exercite acte de dispoziţie prin care să pună capăt procesului conform voinţei lor, instanţa de apel a luat act de poziţia apelantei privind renunţarea la judecata căii de atac.
O dată exprimată această poziţie procesuală, nu se mai poate reveni asupra ei şi nici nu poate fi ulterior condiţionată de concesii ale părţii adverse, întrucât pentru o astfel de ipoteză părţile ar fi trebuit să pună capăt litigiului printr-o tranzacţie.
(Decizia nr. 2477 din 25 septembrie 2001 - Secţia a IV-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 2706 din 6.03.2000, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis, în parte, cererea de partaj succesoral formulată de reclamanta V.l. şi V.M., prin tutore" S.E., cu pârâţii V.l. şi V.N.M. şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi.
în consecinţă, s-a constatat deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului V.M., decedat la 29.06.1991, în Bucureşti, sectorul 2, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, sectorul 2; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din: imobil-apartament, situat în Bucureşti, sectorul 2, în valoare de 142.575.610 lei şi bunuri mobile în valoare de 1.861.500 lei; că au calitatea de moştenitori legali reclamantul-pârât V.M., ca fiu, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, reclamanta-pârâtă V.I., ca fiică, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, pârâta-reclamantă V.I., ca soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, şi pârâtul-reclamant V.N.M., ca fiu, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală.
S-a mai constatat că pârâta-reclamantă V.l. are un drept de creanţă în sumă de 11.077.925 lei din valoarea apartamentului.
S-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului succesoral, prin atribuirea acestuia către pârâta-reclamantă V.l.
A fost obligată pârâta-reclamantă V.l. la sultă corespunzătoare către ceilalţi moştenitori.
Sentinţa a rămas definitivă prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 3720/2000, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata apelului declarat de V.I.,
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-pârâtă, arătând că nu este de acord cu terminarea procesului în modalitatea pronunţată de instanţa de apel, că nu doreşte să plătească sulta celorlalte părţi şi că, de altfel, a fost influenţată de instanţă la exprimarea poziţiei procesuale.
Recursul este nefondat.
în virtutea principiului disponibilităţii, părţile pot să exercite acte de dispoziţie prin care să pună capăt procesului conform voinţei lor.
în speţă, apelanta a renunţat la calea de atac exercitată, astfel încât instanţa, dând eficienţă dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedură civilă, aplicabile şi în faza apelului (conform art. 298 din Codul de procedură civilă), a luat act de această poziţie procesuală a părţii.
împrejurarea invocată de recurentă, cum că nu este de acord cu această finalizare a procesului, deoarece nu doreşte să plătească sultă, nu poate fi primită.
O dată exprimată această renunţare la judecată, nu se mai poate reveni asupra ei şi, pe de altă parte, acest act de dispoziţie nu poate fi condiţionat de concesii din partea altor participanţi la proces (într-o astfel de ipoteză părţile ar fi trebuit să pună capăt litigiului printr-o tranzacţie).
De asemenea, deşi recurenta a susţinut că, în exprimarea voinţei, a fost "influenţată" de instanţă, Curtea constată că hotărârea prin care s-a dat eficienţă voinţei părţii are valoarea unui act autentic.
Cum, potrivit art. 1173 din Codul civil, actul autentic face deplină credinţă în privinţa dispoziţiilor ce constată până la înscrierea în fals împotriva acestuia, nu poate fi primită simpla afirmaţie a părţii că cele consemnate în hotărârea tribunalului, prin care, după identificarea şi legitimarea părţii, s-a luat act de renunţarea la judecată, nu corespund în întregime realităţii.
în consecinţă, faţă de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Renunţare la judecată, după intrarea în dezbaterea fondului.... | Recurs. Repunere în termen. Condiţii → |
|---|
